Vedeta momentului este bătrânul şi mereu tânărul BBC, care se doreşte vârful de lance al noilor tehnologii în materie de broadcasting. După patru ani de dezvoltare şi peste 3 milioane de lire sterline investite, BBC Trust a aprobat lansarea noului iPlayer, piesa esenţială care va duce televiziunea în era internetului. O versiune beta pentru Windows XP va fi oferită publicului larg la sfârşitul lunii iulie, urmând ca în scurt timp să apară versiuni pentru alte sisteme Windows (Vista şi Mobile) şi pentru Mac OS X.

În esenţă, BBC iPlayer duce mai departe ceea ce BBC a realizat deja în domeniul radioului. Dacă în materie de radio este vorba despre webcasting, programele TV vor utiliza o tehnologie peer-to-peer pentru a fi descărcate pe computerul client, unde vor putea fi vizionate cu BBC iPlayer şi se vor afla sub incidenţa sistemului DRM (Digital Rights Management), astfel încât vor fi disponibile doar 30 de zile şi nu vor putea fi transmise altui utilizator sau copiate pe suporturi externe, protejând astfel drepturile deţinătorilor copyright-ului. Programul client mai oferă un "ghid electronic de programe", care va cuprinde lista emisiunile din ultimele şi următoarele 7 zile, ceea ce permite şi selectarea unor programe viitoare, care vor fi descărcate automat în momentul în care devin disponibile. Circa 400 de ore de programe TV (plus radio) vor fi în orice moment la dispoziţia publicului britanic. Totuşi, noul serviciu online nu a fost ferit de critici. Multe dintre ele s-au referit la ritmul dezvoltării şi la sumele investite, altele s-au axat pe utilizarea sistemului DRM şi, în fine, utilizatorii altor sisteme de operare decât Windows şi-au arătat nemulţumirea că sistemul nu a fost conceput din start pentru a fi independent de platformă.

O altă evoluţie interesantă se petrece pe meleagurile noastre, unde -- cu mijloace mult mai modeste -- a ponit o televiziune online numită BrainTV, cu un motto destul de ambiţios: "Televiziune pentru oameni inteligenţi". Cu speranţa că mă încadrez în target-ul vizat, am vizitat de câteva ori situl şi am constatat că abordarea este cu totul diferită decât cea propusă de BBC sau Joost. În primul rând, BrainTV este televiziune prin web (utilizând un player flash din browser) şi, în al doilea rând, furnizează emisiuni proprii (până acum, aproape exclusiv interviuri). Urmărind interviul cu Dragoş Novac, am remarcat ezitarea sa de a vorbi despre "televiziune online", preferând exprimări mai cuminţi, cum ar fi "video online" sau "video on demand". Apoi, chiar una dintre întrebări a sporit confuzia: Joost sau YouTube? Este oare YouTube televiziune? Atunci ce este televiziunea online şi, mai larg, ce este televiziunea?

Din păcate, dicţionarele nu ne ajută prea mult în această problemă. DEX-ul spune că e "tehnică a transmiterii la distanţă a imaginilor unor obiecte (în mişcare) pe calea undelor vizuale". Nu prea înţeleg ce-s "undele vizuale", dar nu vreau să fiu pedant aşa că voi face abstracţie de modalitatea de transmitere, caz în care aproape orice poate fi considerat televiziune, inclusiv vizionarea un film de pe DVD. Făcând însă această abstracţie, o televiziune care-mi va trimite printr-un protocol internet semnalul pe care-l emite va rămâne o televiziune tradiţională -- la urma urmei, posturile obişnuite de radio care transmit prin internet nu-şi schimbă cu nimic modelul. Diferenţa dintre televiziunea tradiţională şi ceea ce (printr-un abuz de limbaj, cred eu) se cheamă televiziune online se relevă abia atunci când în ecuaţie intră caracterul bidirecţional, interactiv, al internetului.

Să ne imaginăm că tehnologia va ajunge acolo încât va permite nu doar transmiterea imaginii în mişcare, ci întregul model tridimensional al unui unui spaţiu îndepărtat. De exemplu un stadion pe care se joacă un meci de fotbal. Aş avea posibilitatea să văd şi să revăd totul din ce unghi doresc, poate chiar să-mi stabilesc "camere de filmare" fixe şi să comut între ele, exact ca regizorul de transmise. Voi face clic pe imaginea unui jucător şi voi obţine toate informaţiile despre el. Voi putea comenta meciul cu alţi spectatori, poate chiar aş putea să-mi încurajez echipa favorită. Aceea va fi, într-adevăr, televiziune online. Până atunci, totul este doar conţinut digital stocat pe nişte servere şi disponibil prin internet, indiferent dacă este text, imagine, sunet sau video. Adică multimedia. Sau, dacă adăugăm referinţele, hipermedia.