Un elev dintr-un orăşel de provincie are o pasiune: fotografia. Nu este vorba de banalele poze din vacanţe pe care le facem cu toţii, ci de imagini expresive, de compoziţii surprinzătoare sau de instantanee care dovedesc un ochi atent la detalii. Nu ştiu de unde a deprins secretele compoziţiei şi toate cele multe şi mărunte care duc o imagine dincolo de utilitar, nu ştiu dacă i-a fost uşor sau greu să-şi procure camera semiprofesională cu care lucrează, dar este cert că în urmă cu câţiva ani n-ar fi avut şansa să-şi expună creaţiile în afara unui restrâns cerc de prieteni. Acum ele sunt în egală măsură vizibile în lumea întreagă iar cercul său de "fani" este întins pe toate continentele.

Internetul "artistic" nu e o idee nouă. De îndată ce web-ul a căpătat popularitate, foarte mulţi artişti au explorat posibilitatea de a-şi expune operele în spaţiul virtual, în căutarea unei audienţe mai largi şi, desigur, a unor potenţiali cumpărători. Primii au fost artiştii plastici, însă abordarea s-a dovedit mai degrabă greşită prin faptul că se încerca transpunerea unui model din lumea reală. Galeriile personale, izolate şi adesea realizate de amatori (în multe cazuri, prieteni informaticieni), erau greu de găsit şi arareori beneficiau de vizitatori din afara cercului de cunoscuţi. Modelul funcţiona mai bine în cazul artiştilor cunoscuţi -- mai cu seamă din zona artelor "aplicate" (design, fotografie, scenografie etc.) -- care îşi puteau permite domenii proprii şi o prezentare profesionistă a portofoliilor.

În domeniul literaturii, lucrurile s-au desfăşurat puţin altfel. Pe de-o parte, interactivitatea avea deja o tradiţie în lumea fizică astfel încât constituirea unor cenacluri literare on-line a fost un pas firesc. Pe de altă parte, multe reviste literare -- cu audienţă mică şi cu existenţă efemeră -- au găsit un mediu mult mai potrivit în web iar în jurul unor astfel de "e-zine" s-au format comunităţi artistice. Chiar dacă nu a fost exclusiv plasată în zona beletristicii, interesantă s-a dovedit iniţiativa unui grup de autori suedezi care au explorat posibilităţile internetului prin metoda "books on demand": cărţile unor autori puţin cunoscuţi sunt prezentate într-un catalog on-line, fiind eventual imprimate la cerere pentru a onora comenzile.

Web-ul artistic a cunoscut însă o veritabilă explozie odată cu spectaculoasa impunere a blogurilor ca formă de publicistică personală. Nu doar că posibilităţile de expunere s-au simplificat până la nivelul la care au devenit accesibile practic oricui (inclusiv artiştilor cu abilităţi tehnice limitate), dar caracterul puternic "conectat" şi interactiv al blogosferei a sporit semnificativ vizibilitatea numeroaselor bloguri cu caracter artistic. În fine, varianta optimă s-a dovedit până la urmă combinaţia dintre caracterul personal al blogurilor şi caracterul social al comunităţilor artistice, exemplul cel mai elocvent în această privinţă fiind "deviantART".

Spre deosebire de alte "reţele sociale" -- de pildă LiveJournal sau chiar Flikr -- care găzduiesc ocazional şi creaţii artistice, deviantArt este explicit destinată artiştilor, fiind considerată cea mai mare galerie de artă on-line, cu peste 2 milioane de utilizatori din lumea întreagă şi peste 22 de milioane de opere găzduite. "Galerie" este un termen oarecum impropriu, deoarece tematica sitului nu se rezumă la artele vizuale, ci cuprinde şi literatură, creaţii de artă digitală sau cu caracter utilitar (de pildă "skin"-uri pentru aplicaţii software). Popularitatea sitului se datorează şi unui efort permanent de personalizare pe baza unor caracteristici menite să sublinieze spiritul comunităţii. De pildă, se utilizează un jargon specific (un "deviant" este un utilizator, o "deviaţie" este o operă prezentată etc.) şi un repertoriu de simboluri care, plasate în faţa unui "nickname", specifică statutul utilizatorului în cadrul comunităţii. Desigur, comunitatea este activă, participă pe diverse forumuri, comentează creaţiile din galeriile individuale, sunt organizate concursuri, sunt selectate lucrările cele mai interesante şi se organizează chiar reuniuni "în carne şi oase". Există şi servicii comerciale care facilitează vânzarea unor creaţii, comisionul perceput de deviantART fiind o importantă sursă de finanţare a comunităţii.

Mai există numeroase situri şi comunităţi artistice în internet -- situl românesc de fotografie BadOrGood merită menţionat -- însă o vizită la deviantART este mereu o aventură plăcută şi moralizatoare: fiecare are o şansă.