Povestea fascinantă a companiei Apple şi a protagoniştilor ei -- Steve Wozniak şi Steve Jobs -- a fost spusă de nenumărate ori, a fost ecranizată iar cărţile care i-au fost dedicate ar umple o bibliotecă. Nici o altă companie nu a reunit vreodată toate ingredientele care să o propulseze simultan în legendă şi în telenovelă: începutul umil, succesul fulminant, intrigile şi "loviturile de palat", căderea şi renaşterea. Apple este mai mult decât un business, este un adevărat simbol cultural. Aproape o religie, ale cărei însemne le poartă tatuate (la figurat, dar şi la propriu) o mulţime de fani.

Apple n-a inventat computerul "personal". În anii 70 existau deja câteva aşa numite "home computers" destinate pasionaţilor. Erau mai degrabă jucării, se vindeau kit-uri pe care cumpărătorul trebuia să le asambleze şi să adauge diverse alte aparate (de pildă un televizor ca monitor sau un casetofon pe post de memorie externă). Primul computer Apple era însă complet asamblat şi livrat într-o carcasă care cuprindea totul, exceptând monitorul.

Însă Apple a inventat industria calculatoarelor personale. Apple II a fost etalonul unei epoci, aducând rând pe rând monitorul integrat, unitatea de disc floppy, grafica de înaltă rezoluţie, sloturi de extensie pentru diverse periferice externe, software util pentru business şi multe altele (inclusiv un model portabil cu ecran LCD rabatabil). În diverse variante şi configuraţii, Apple II a fost produs din 1977 până în 1993 şi s-au vândut peste două milioane de unităţi. Din alt unghi, uriaşul succes al lui Apple II a pus lumea în mişcare, IBM realizând într-un final că trebuie să intre în domeniul calculatoarelor personale cu un model propriu şi o întreagă cursă de urmărire (şi imitare) a liderului pieţei a început.

Dar adevăratul computer personal încă nu se născuse. Tot Apple a fost cel care l-a realizat şi s-a numit Macintosh. A fost poate momentul de cotitură, scânteia revoluţiei. În vreme ce primele PC-uri IBM erau de fapt nişte mainfame-uri în miniatură, Mac-ul (lansat în 1984) a fost din primul moment dotat cu o interfaţă grafică intuitivă şi un maus. Nu Apple le-a inventat (erau inspirate de tehnologiile de la Xerox PARC) dar Apple le-a perfecţionat şi le-a impus ca etalon al computerului pentru fiecare. Guy Kawasaki povesteşte prima sa întâlnire cu Mac-ul în termeni de-a dreptul exaltaţi: "A fost ca o experienţă religioasă. Am devenit credincios în 30 de secunde". A fost apoi angajat de Apple pe post de "evanghelist".

Aproape tot ceea ce este astăzi comun în materie de calculatoare personale a început la Apple. Mac-urile au fost primele care au integrat sunetul şi lectura automată a textului şi tot ele au debutat cu interfaţa de reţea şi suportul Ethernet în configuraţia standard. Ele au adus editarea în mod vizual (WYSIWYG) şi au deschis calea tehnoredactării computerizate. Interfaţa SCSI, suportul video, imprimantele laser PostScript, conexiunile USB, memoriile optice (Mac-ul a fost a renunţat primul la dischete în favoarea lectorului de CD-ROM integrat), reţelele wireless (FireWare şi apoi AirPort), procesoarele RISC şi încă multe altele au fost popularizate şi impuse ca veritabile standarde de computerele produse de Apple. Multe dintre ele cu mult înaintea vremurilor, ceea ce s-a tradus adesea într-un câştig de prestigiu şi în pierderi financiare. Un exemplu notoriu este PDA-ul Newton, o veritabilă bijuterie tehnologică dotată cu un sistem de operare revoluţionar, dar pentru care utilizatorii încă nu erau pregătiţi. Tot Apple a fost prima firmă care a lansat un aparat foto digital (QuickTake, 1997) pe piaţa de consum, într-o vreme în care pozele digitale erau încă ceva exotic.

Toată această cursă a inovaţiei a însemnat uriaşe eforturi în domeniul cercetării şi dezvoltării şi nu odată Apple a fost în pragul dezastrului. Noua linie iMac -- în culori vii şi carcase translucide -- a fost o revoltă împotriva cenuşiului care domina lumea PC-urilor şi se poate spune că a fost începutul revirimentului, continuat apoi prin deschidere, adoptarea unui sistem de operare bazat pe o bază open source, trecerea la procesoare Intel şi, desigur, revoluţionarea divertismentului digital cu playerul iPod (din care a vândut mai mult de 42 de milioane de unităţi) şi magazinul de muzică on-line iTunes Musical Store, care a depăşit de curând pragul primului miliard de piese descărcate.

Cu venituri de 14 miliarde în 2005 şi un profit net de 1,34 miliarde de dolari, Apple este din nou în top. Povestea succesului continuă.