Dacă pe la noi nu este deloc clar de unde provin banii candidaţilor în alegeri (şi nici publicul nu pare foarte interesat de această chestiune), în Statele Unite lucrurile stau cu totul altfel. Încă din 1983 există un prestigios grup de cercetare numit "Center for Responsive Politics" (CRP), care se ocupă cu studiul surselor de finanţare în politică. Principala realizare a CRP este alcătuirea unei baze de date publice care urmăreşte contribuţiile diferitelor grupuri de interese în campaniile federale, dar şi starea averilor politicienilor odată aleşi sau numiţi în funcţii. Situl grupului, OpenSecrets.org, a câştigat patru premii Webby pentru cea mai bună prezenţă online în zona politică.

Este interesant de notat că acest mecanism "follow the money" poate să releve aspecte care altfel ar fi destul de greu de perceput. De exemplu, un recent raport CRP arată că marile companii din Silicon Valley au avut contribuţii de cinci ori mai mari pentru Barack Obama decât pentru candidatul republican. O socoteală bazată pe numărul contribuţiilor (şi nu pe mărimea lor) ne conduce la o cifră şi mai spectaculoasă: nu mai puţin de 91% dintre companiile de tehnologie din Vale l-au susţinut pe Obama. Concluzia e limpede, acesta este preşedintele pe care lumea IT americană l-a dorit, iar motivele nu sunt foarte greu de aflat. Interesul lui Obama pentru tehnologie este de notorietate şi a fost confirmat mereu în campania electorală. Un moment cheie în această direcţie a fost dezbaterea desfăşurată la sediul Google, unde candidatul democrat şi-a afirmat susţinerea pentru un internet deschis şi angajamentul său necondiţionat pentru neutralitatea reţelei (ceea ce nu poate decât să bucure firmele de internet, în frunte cu Google). De altfel, chiar programul lui Obama pe zona tehnologiei stipulează în prima poziţie protejarea caracterului deschis al internetului, fiind îndeaproape urmat de susţinerea pentru dezvoltarea unei infrastructuri de comunicaţii moderne, amintind chiar de necesitatea de a redefini noţiunea de "bandă largă" (broadband), de liberalizarea utilizării spectrului pentru comunicaţii wireless şi încă multe altele.

Programul lui Obama aduce însă şi o noutate absolută: crearea unui post de Chief Technology Officer (CTO) la nivel federal, care va fi însărcinat cu dezvoltarea unei infrastructuri tehnologice demnă de secolul 21, cu coordonarea şefilor pe probleme de informaţii şi tehnologie din diverse agenţii federale precum şi cu conceperea unor soluţii inovative care să ajute la rezolvarea unor probleme importante (printre care se vor afla, cu siguranţă, şi cele privind protecţia mediului). Până la urmă, e vorba de un soi de vizionar de serviciu, care va trebui să se ocupe şi de implementarea viziunii -- pentru că altfel ar fi fost suficient un consilier. Lucrurile au luat însă o altă întorsătură după declanşarea crizei financiare şi economice, deoarece foarte mulţi văd acum în dezvoltarea infrastructurii de comunicaţii un fel de nou New Deal, ceea ce înseamnă că viitorul "U.S. CTO" va avea un rol mult mai important decât se credea. Este foarte posibil ca acest personaj să fie ordonatorul unor fonduri de ordinul sutelor de miliarde de dolari.

Evident că speculaţiile privind posibilul ocupant al noului post au explodat. Prima variantă luată în calcul a fost Eric Schmidt, şeful suprem de la Google. Îl avantajează nu doar viziunea în privinţa dezvoltării internetului, dar şi influenţa de care se bucură în industrie şi, poate, faptul că l-a susţinut public pe Obama în campania electorală (deşi cârcotaşii din blogosferă spun că această susţinere a survenit abia după ce democratul a luat avans în sondaje). Dezavantajul este că Schmidt nu prea poate renunţa acum la Google, când cotaţia acţiunilor a scăzut puternic, deoarece ar pierde o avere. Oricum, Schmidt a afirmat că nu este interesat de această poziţie -- şi este foarte posibil să fie sincer -- aşa că speculaţiile au continuat. Wired a deschis o listă publică de propuneri, în care pe lângă personaje din Startreck sau 2001, apar şi nume luate în calcul la modul cel mai serios de analişti. Julius Genachowski pare să aibă şanse, dar se vorbeşte şi de Vint Cerf ("părintele internetului"), profesorul Larry Lessig, John Chambers de la Cisco (deşi l-a sprijinit pe McCain) sau chiar Bill Gates (deşi poziţia pe care o mai deţine la Microsoft ar însemna un flagrant conflict de interese).

Mai important decât numele persoanei este însă "caietul de sarcini", aşa că pe situl ObamaCTO.org se votează de zor sugestii privind principalele priorităţi ale viitorului CTO. Şi nu sunt puţine.