Când -- în urmă cu câteva luni -- am virat spre Linux, unul dintre primele lucruri pe care le-am constatat a fost că marea majoritate a siturilor web pe care le vizitam îmi cereau să instalez o anumită componentă numită Macromedia Flash Player. Nu era pre-instalată deoarece politica obişnuită a distribuţiilor Linux este să împacheteze doar software liber (free software sau open source) iar Flash -- deşi gratuit -- este un produs proprietar aparţinând companiei Adobe, care în decembrie 2005 a cumpărat cu 3,4 miliarde de dolari firma Macromedia. N-a fost nici o problemă să instalez componenta iar întâmplarea mi-a adus aminte că succesul unei tehnologii este major atunci când atinge ubicuitatea. E peste tot. De aici mai există un singur pas către succesul deplin: tehnologia devine invizibilă. Uităm de ea, intră în sfera implicitului. Flash Player este un soft care a devenit invizibil: e instalat pe aproape toate computerele de pe planetă iar majoritatea utilizatorilor nici nu ştiu că există.

Adobe este o companie renumită mai cu seamă pentru autoritatea cu care domină lumea graficii computerizate şi a tipografiei digitale. Photoshop şi Illustrator par să nu aibă încă rivali, Dreamweaver este unealta cea mai folosită de web-designeri iar în zona desktop publishing InDesign a rămas cu un singur concurent, QuarkXPress. Ceea ce este însă special la Adobe este că, pe lângă omniprezentul Flash, mai deţine o tehnologie care a atins ubicuitatea: PDF (Portable Document Format) -- standardul de facto pentru forma imprimabilă a documentelor şi o variantă pentru orice formă de prezentare (de pildă interfaţa grafică a sistemului MacOS X se bazează pe PDF). Ceea ce leagă Flash şi PDF este faptul că ambele sunt independente de platforma hard şi de sistemul de operare. Deţinând un arsenal atât de puternic atât pe desktop cât şi pe web, Adobe avea mai multe opţiuni de dezvoltare iar analiştii pieţei IT aşteptau de mai multă vreme următoarea mişcare. Ipoteza cea mai vehiculată era că Adobe va ataca piaţa CAD (Computer Aided Design), dominată de Autodesk.

Adobe a ales însă o strategie mai interesantă. În vara acestui an, a lansat AIR (Adobe Integrated Runtime) -- un mediu independent de sistemul de operare pentru dezvoltare de aplicaţii web complexe, folosind atât Flash cât şi Ajax. Ceea ce este special la AIR este faptul că aplicaţiile pot funcţiona atât în web cât şi pe desktop, fiind din această perspectivă asemănătoare cu JavaFX de la Sun. Tot în această zonă joacă şi Mozilla (cu XUL -- XML User interface Language) şi Microsoft Silverlight (care se vrea mai degrabă o alternativă la Flash). Deşi Google este mai interesat de serviciile web şi mizează pe Ajax, anul acesta a lansat versiunea beta a unui program numit Google Gears, care permite rularea offline (deci pe calculatorul local) a serviciilor pe care le oferă pe web, vizând astfel acelaşi obiectiv al integrării între desktop şi web. Un dintre primele aplicaţii AIR semnificative a fost dezvoltată de eBay şi este spectaculoasă prin faptul că nu mai apelează la browser, instalând practic o interfaţă integrată cu web-ul.

Însă AIR pare să fie doar începutul, pentru că zilele trecute Adobe a făcut o mişcare surprinzătoare, achiziţionând compania Virtual Ubiquity, care a dezvoltat un procesor de text online extrem de puternic numit Buzzword. Spre deosebire de serviciile similare furnizate de Google şi Zoho, ambele bazate pe tehnologia Ajax, Buzzword este dezvoltat folosind Flash şi mediul de dezvoltare Adobe Flex, depăşindu-şi rivalii în privinţa abilităţilor grafice şi a mixării de conţinut multimedia. Tot zilele trecute, Adobe a lansat Share, un soft care permite partajarea şi editarea colaborativă a documentelor într-un mod similar cu posibilităţile oferite de Google şi Zoho. De exemplu, un document poate fi deschis pentru un grup de utilizatori fie pentru revizie şi adnotare, fie pentru editare, mecanismele de control al versiunilor furnizând informaţii privind contribuţiile colaboratorilor. Este cât se poate de posibil ca Adobe să-şi extindă gama de produse AIR şi cu alte aplicaţii de birou, ceea ce nu poate decât să îngrijoreze atât pe Google şi Zoho, cât şi pe Microsoft -- mai ales că Buzzword (şi probabil alte aplicaţii) va putea funcţiona în mod similar în browser şi pe desktop.

Ceea ce până nu demult era doar o tendinţă devine realitate curentă: diferenţele dintre aplicaţiile locale şi cele din web se estompează şi bănuiesc că nu mai e mult până când browserul web va dispărea. Desktop-ul va fi, de fapt, un browser.