Let's Do It Romania - 24 Septembrie 2011



   

Arcanul dot com

   

Mircea Sârbu


Nu este un secret că Hollywood-ul a fost (şi încă mai este) unul dintre cele mai puternice instrumente de propagandă ale Americii. O întreagă cultură populară a emanat de aici şi, într-un fel sau altul, a pătruns în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Desigur, este vorba în principal de un fel de propagandă implicită dar, în anumite momente, cinematografia s-a pus explicit în slujba cauzelor politicii americane. În vremea celui de-al doilea război mondial, regizorul Frank Capra a realizat o serie de filme - sub genericul Why We Fight - menite să prezinte soldaţilor americani motivele pentru care trebuie să lupte.

Vremurile s-au schimbat iar odată cu ele s-au schimbat şi mijloacele. Televiziunea a detronat cinematograful, dar lucrurile nu se opresc aici. Salon.com a publicat nu de mult un articol cu un titlu cel puţin incitant: Weapons of mass distraction ("Arme de distracţie în masă"). Aflăm de aici că armata americană a creat un joc pe calculator. Se numeşte America's Army şi se încadrează într-un gen foarte popular în rândul amatorilor: multiplayer combat (sau "tactical shooter").

Foarte pe scurt, şmecheria e următoarea: nu poţi intra în joc decât în postură de soldat american. Dacă misiunea ta este să aperi o bază americană în faţa unui atac terorist, inamicii tăi sunt de fapt alţi jucători care, tot în roluri de soldaţi americani, au misiunea de a ataca o tabără a reţelei al-Qaeda.

De fapt, jocul reuneşte două module. Primul, Operations: Defend Freedom, este de fapt partea de acţiune, bazată pe scenarii, în care jucătorul trebuie să îndeplinească misiuni de luptă fără să fie capturat de inamic. Desigur, pentru aceasta trebuie să treacă şi prin diverse stagii de pregătire. Al doilea modul, Soldiers: Empower Yourselves, permite jucătorului să urmeze diverse cariere militare pe care le oferă armata americană, de la infanteria marină până la contrainformaţii.

Incontestabil, jocul este un real succes. Se estimează că are un public de aproape o jumătate de milion de persoane iar Pentagonul şi-a pus chiar problema de a trimite mai multe computere în Afganistan pentru ca soldaţii să-l poată juca şi acolo. Desigur, o parte din succes de datorează şi faptului că jocul este gratuit. Situl propriu, Americasarmy.com, oferă spre descărcare noile versiuni precum şi diverse elemente adiţionale (noi scenarii, arme etc). Tot pe acest sit se află şi o trimitere către goarmy.com - situl oficial de recrutare al armatei americane - pe care o urmează circa 28% dintre vizitatori, ceea ce justifică decizia de a distribui jocul pe CD-ROM în centrele de recrutare. (În treacăt fie spus, goarmy.com este unul dintre cele mai grozave situri web pe care le-am văzut vreodată.)

Şi astfel ajungem în miezul problemei: jocul nu este doar destinat amuzamentului, ci pare să fie un veritabil instrument propagandistic în sprijinul recrutării tinerilor în armată. Iar de aici răsar o mulţime de întrebări pe care articolul din Salon.com le trece minuţios în revistă.

Este într-adevăr un instrument de recrutare? Faptul că armata a proiectat jocul şi plătit cheltuielile legate de realizare şi distribuirea acestuia sugerează un răspuns afirmativ, dar oficiali ai Pentagonului neagă categoric, afirmând că e doar un mijloc de comunica tinerilor ce este armata americană. În plus acest mijloc se dovedeşte cel mai ieftin...

Desigur, se pune şi problema "corectitudinii politice": nu cumva se încurajează o atitudine ostilă faţă de anumite popoare şi culturi? Creatorii jocului afirmă că inamicii sunt teroriştii şi că aceştia au fost proiectaţi într-o manieră cât mai generică...

Se ajunge şi la implicaţiile psihologice ale jocurilor de acest gen, la utilitatea acestora în instruirea militară modernă, la noua doctrină militară americană...

În fine, articolul merită citit.


Salon.com este etalonul pentru ceea ce înseamnă o revistă virtuală (ezine), fiind de altfel considerată "Best Online Magazine" în 2001 de către Yahoo Internert Life. Un design simplu, dar consistent şi funcţional, asigurând variate posibilităţi de acces la un conţinut extrem de bogat şi variat, dar excelent structurat (cele nouă secţiuni tematice pot fi considerate situri în sine). Spre deosebire de alte reviste online, Salon.com nu are un echivalent tipărit, ceea ce-i permite să se debaraseze complet de noţiunea clasică de "ediţie" şi să aducă în fiecare zi conţinut nou, iar cazul secţiunii de ştiri chiar de mai multe ori pe zi. Cititorii au însă posibilitatea să se aboneze la un buletin zilnic care să le semnaleze noile articole. De asemenea, Salon.com se foloseşte din plin de interactivitatea web-ului, găzduind două formuri extrem de active (dar nu "zgomotoase"), Table Talk şi The Well (considerată cea mai influentă comunitate virtuală din lume). Salon Audio oferă interviuri şi comentarii, printre vocile pe care le puteţi asculta numărându-se atât personalităţi din actualitate cât şi din istorie (de pildă Edgar Allan Poe şi Ernest Hemingway).


 

(Publicat în PC Report 122 - noiembrie 2002)

 

Copyright © 2002 Agora Media

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons License.