Nu este un secret că Hollywood-ul a fost (şi
încă mai este) unul dintre cele mai puternice instrumente de
propagandă ale Americii. O întreagă cultură populară a
emanat de aici şi, într-un fel sau altul, a pătruns în cele mai îndepărtate
colţuri ale lumii. Desigur, este vorba în principal de un fel de
propagandă implicită dar, în anumite momente, cinematografia s-a pus
explicit în slujba cauzelor politicii americane. În vremea celui de-al doilea
război mondial, regizorul Frank Capra a realizat o serie de filme - sub
genericul Why We Fight - menite să prezinte soldaţilor
americani motivele pentru care trebuie să lupte.
Vremurile s-au schimbat iar odată cu ele s-au schimbat
şi mijloacele. Televiziunea a detronat cinematograful, dar lucrurile nu se
opresc aici. Salon.com a publicat nu de mult un articol cu un titlu cel
puţin incitant: Weapons of mass distraction ("Arme de
distracţie în masă"). Aflăm de aici că armata
americană a creat un joc pe calculator. Se numeşte America's Army şi se încadrează într-un gen foarte
popular în rândul amatorilor: multiplayer combat (sau "tactical shooter").
Foarte pe scurt, şmecheria e următoarea: nu
poţi intra în joc decât în postură de soldat american. Dacă
misiunea ta este să aperi o bază americană în faţa unui
atac terorist, inamicii tăi sunt de fapt alţi jucători care, tot
în roluri de soldaţi americani, au misiunea de a ataca o tabără
a reţelei al-Qaeda.
De fapt, jocul reuneşte două module. Primul, Operations:
Defend Freedom, este de fapt partea de acţiune, bazată pe
scenarii, în care jucătorul trebuie să îndeplinească misiuni de
luptă fără să fie capturat de inamic. Desigur, pentru
aceasta trebuie să treacă şi prin diverse stagii de pregătire.
Al doilea modul, Soldiers: Empower Yourselves, permite jucătorului
să urmeze diverse cariere militare pe care le oferă armata
americană, de la infanteria marină până la
contrainformaţii.
Incontestabil, jocul este un real succes. Se estimează
că are un public de aproape o jumătate de milion de persoane iar Pentagonul
şi-a pus chiar problema de a trimite mai multe computere în Afganistan
pentru ca soldaţii să-l poată juca şi acolo. Desigur, o
parte din succes de datorează şi faptului că jocul este gratuit.
Situl propriu, Americasarmy.com, oferă spre descărcare noile versiuni
precum şi diverse elemente adiţionale (noi scenarii, arme etc). Tot
pe acest sit se află şi o trimitere către goarmy.com - situl
oficial de recrutare al armatei americane - pe care o urmează circa 28%
dintre vizitatori, ceea ce justifică decizia de a distribui jocul pe
CD-ROM în centrele de recrutare. (În treacăt fie spus, goarmy.com este
unul dintre cele mai grozave situri web pe care le-am văzut
vreodată.)
Şi astfel ajungem în miezul problemei: jocul nu este
doar destinat amuzamentului, ci pare să fie un veritabil instrument
propagandistic în sprijinul recrutării tinerilor în armată. Iar de
aici răsar o mulţime de întrebări pe care articolul din Salon.com
le trece minuţios în revistă.
Este într-adevăr un instrument de recrutare? Faptul
că armata a proiectat jocul şi plătit cheltuielile legate de
realizare şi distribuirea acestuia sugerează un răspuns
afirmativ, dar oficiali ai Pentagonului neagă categoric, afirmând că
e doar un mijloc de comunica tinerilor ce este armata americană. În plus acest
mijloc se dovedeşte cel mai ieftin...
Desigur, se pune şi problema "corectitudinii politice":
nu cumva se încurajează o atitudine ostilă faţă de anumite
popoare şi culturi? Creatorii jocului afirmă că inamicii sunt
teroriştii şi că aceştia au fost proiectaţi într-o
manieră cât mai generică...
Se ajunge şi la implicaţiile psihologice ale
jocurilor de acest gen, la utilitatea acestora în instruirea militară
modernă, la noua doctrină militară americană...
În fine, articolul merită citit.
Salon.com este etalonul pentru ceea ce
înseamnă o revistă virtuală (ezine), fiind de altfel
considerată "Best Online Magazine" în 2001 de către Yahoo Internert
Life. Un design simplu, dar consistent şi funcţional, asigurând
variate posibilităţi de acces la un conţinut extrem de bogat şi
variat, dar excelent structurat (cele nouă secţiuni tematice pot fi
considerate situri în sine). Spre deosebire de alte reviste online,
Salon.com nu are un echivalent tipărit, ceea ce-i permite să se
debaraseze complet de noţiunea clasică de "ediţie" şi
să aducă în fiecare zi conţinut nou, iar cazul secţiunii de
ştiri chiar de mai multe ori pe zi. Cititorii au însă posibilitatea
să se aboneze la un buletin zilnic care să le semnaleze noile
articole. De asemenea, Salon.com se foloseşte din plin de interactivitatea
web-ului, găzduind două formuri extrem de active (dar nu
"zgomotoase"), Table Talk şi The Well (considerată cea
mai influentă comunitate virtuală din lume). Salon Audio
oferă interviuri şi comentarii, printre vocile pe care le puteţi
asculta numărându-se atât personalităţi din actualitate cât
şi din istorie (de pildă Edgar Allan Poe şi Ernest Hemingway).