Unii colecţionează timbre, alţii pietre de
moară. Unii se dau în vânt după papagali, alţii după
maşini de curse. Unora le place hip-hop-ul, altora le place jazul. Celor
din urmă le este adresată această pagină. Dar şi celor
dintâi, în speranţa că vor deveni cei din urmă - orice pasionat
are şi o doză de prozelitism...
Iar dacă jazul vă este pasiunea, v-aţi putea
aştepta ca Web-ul să vă fie cel mai bun aliat. Este însă
doar parţial adevărat, pentru că peisajului jazului din Internet
a rămas mult sărăcit după ce Jazz Central Station a
pierit. A fost unul dintre cele mai bogate situri din internet... Păcat.
Dacă porniţi cu un motor de căutare sau cu un
portal general, deziluzia va fi mare: legături moarte, situri prea
specifice (vă interesează programul cluburilor din Portland?), situri
făcute de amatori (pasiunea nu ajunge...). Şi mai ales prea multe.
Câteva recomandări v-ar putea fi de folos.
Dacă vă interesează noutăţile,
atunci revistele sunt cele mai potrivite. JazzWeek iese în evidenţi
prin topurile 50 bazate pe frecvenţa difuzării la posturile de radio
(conducea Karrin Allyson). Dacă nu asta căutaţi, atunci
încercaţi Jazz Review,
unde veţi găsi recenziile ultimelor apariţii discografice (dar
şi o arhivă în care puteţi căuta discuri mai vechi). Se mai
remarcă galeriile cu fotografii (jazzography), interviurile (jazzviews)
şi, desigur, Jazz Listening Room, unde vă puteţi delecta
cu câteva zeci de mp3-uri (în septembrie erau, printre alţii, Bobby
McFerrin şi Pat Metheny). Iar dacă sunteţi cu adevărat un
jazz fan, merită să vă descărcaţi de aici un wallpaper
tematic. Cam pe aceleaşi tematici evoluează
Jazz Online, unde o
regăsim pe aceeaşi Karrin Allyson în prima pagină, alături
de Dave Holland. Plus câteva alte câteva mp3-uri, printre care şi piesa
care dă titlul noului album Al Di Meola (Flesh on Flesh).
Mai merită să rămânem la Jazz Online şi
pentru secţiunea Jazz 101, care cuprinde nişte materiale
pentru cei pe care pasiunea jazului i-a luat pe nepregătite. În primul
rând este vorba de o prezentare a principalelor stiluri, fiecare însoţit
de o discografie esenţială (ca de obicei, link-urile duc la
Amazon). Apoi, un aşa-zis Starter Kit ne sugerează cu ce ar trebui să înceapă colecţia
noastră de discuri... Oh, Doamne, iarăşi Amazon...
Ar mai fi de amintit Jazziz, JazzTimes
şi celebra Down Beat.
Dar acestea sunt reviste pe hârtie iar siturile sunt menite mai mult să
stârnească pofta pentru produsul tipărit. Jazziz chiar
reuşeşte.
Un sit foarte reuşit este cel
dedicat filmului JAZZ, realizat de Ken Burns pentru televiziunea PBS. Cele
zece episoade acoperă întreaga istorie a jazului, iar situl
furnizează un material documentar excelent organizat şi prezentat.
Veţi găsi atât noţiuni introductive cât şi transcrierea
tuturor interviurilor care au stat la baza filmului. Dacă tot aţi ajuns
la PBS, merită să vedeţi şi pagina filmului lui Win
Wenders, Buena Vista Social Club.
În fine, jazul românesc este o prezenţă umilă
pe Web. În afară de pagina personală Anca Parghel
şi de un Jazz.ro ponosit, sărăcăcios şi soon
available din aprilie 2000, nu mai ştiu nimic...
