Knuth /ka-nooth'/ n. - Mythically, the reference
that answers all questions about data structures or algorithms. A safe answer
when you do not know: "I think you can find that in Knuth." - The
New Hacker's Dictionary
Articolul biografic dedicat lui Donald Knuth în Jones
Telecommunications & Multimedia Encyclopedia începe cu o întrebare:
"Poate Donald Knuth să fie cu adevărat o singură persoană?"
De ce nu? - ar fi răspunsul celui care ştie, precum majoritatea celor
care au o tangenţă cu ştiinţa calculatoarelor, doar că
Knuth este autorul celebrului tratat Arta programării calculatoarelor.
Pentru cei care mai ştiu şi că acelaşi Knuth este unul
dintre pionierii tipografiei digitale, autor al sistemului TeX, încă
fără rival în domeniul editării şi tipăririi
documentelor ştiinţifice, precum şi a sistemului METAFONT pentru
designul corpurilor de literă, întrebarea începe să capete sens...
Dar faptul că aria preocupărilor lui Knuth este
mult mai largă l-am aflat nu demult, când un prieten mi-a adus cea mai
recentă carte a sa, Things a Computer Scientist Rarely Talks About
(Stanford, California: Center for the Study of Language and Information, 2001).
Tematicile consemnate în fişa de catalogare sunt năucitoare: 1.
Religie şi ştiinţă. 2. Ştiinţă - Filozofie.
3. Computere şi civilizaţii. 4. Computere - Aspecte morale şi
etice. 5. Tehnologia Informaţiei - Filozofie.
Aşadar, care sunt lucrurile despre care un savant în
calculatoare vorbeşte arareori? Unul dintre ele este religia. Cartea este
de fapt transcrierea unei serii de şase prelegeri susţinute la MIT
(AI Laboratory) în cadrul unui proiect iniţiat de Anne Foerst sub
titulatura "Dumnezeu şi computere". Acestor prelegeri (care cuprind
şi răspunsurile la întrebările publicului) li se adaugă
transcrierea unui discuţii pe tema "Creativitate, spiritualitate şi
ştiinţa calculatoarelor", discuţie moderată de Harry Lewis
(Harvard University) la care au mai luat parte Guy Steele (de la Sun
Microsystems, printre altele autor al The Hacker's Dictionary), Manuela
Veloso (de la Carnegie Mellon University) şi Mitch Kapor (fondatorul lui
Lotus şi proiectantul programului Lotus 1-2-3, fost profesor de
meditaţie transcendentală şi fervent admirator al lui Dalai
Lama). Frumoasă adunătură...
O carte despre o carte despre Cartea Cărţilor
În mare măsură, subiectul prelegerilor îl
reprezintă povestea unei alte cărţi scrise de Knuth: 3:16
Bible Texts Illuminated. Iar această poveste este fascinantă.
Knuth s-a născut într-o familie luterană, părinţii săi
fiind foarte apropiaţi de biserică. Tatăl său a fost
profesor la o şcoală luterană şi chiar organistul
bisericii. Educaţia sa religioasă - dar şi muzicală - a
început astfel din copilărie şi nu s-a încheiat, de fapt, nici când a
ajuns savant cu o inegalabilă reputaţie, continuând să participe
la activităţile bisericii şi la diverse cursuri de studii biblice.
Însă într-o bună zi, biserica al cărui
enoriaş era i-a cerut ca el însuşi să susţină un
astfel de curs. O provocare la care răspunsul său a fost "Bine, o voi
face, în condiţiile în care sunteţi dispuşi să
participăm împreună la un experiment: vom studia versete alese la
întâmplare din Biblie". În acea vreme "randomizarea" era unul dintre subiectele
care-l interesau cel mai mult, mai cu seama aplicaţiile acesteia în studii
calitative. Practic, Knuth şi-a propus să eşantioneze
textul biblic, în speranţa că un studiul aprofundat al unei mici
părţi alese aleator din acesta va furniza o imagine relevantă
asupra întregului. Prelegerea Randomization and Religion explică,
printre altele, şi motivele pentru care s-a decis să aleagă
versetele 3:16 din fiecare carte. Unul dintre ele este şi acela că,
prin randomizare, există şansa de a nu "nimeri" nici un eşantion
relevant sau interesant. Unul dintre cele mai celebre versete din Biblie este
3:16 din Evanghelia după Ioan...
Următoarea provocare a reprezentat-o traducerea.
Există numeroase variante şi, desigur, numeroase controverse legate
de acestea, unele dintre ele cu adânci implicaţii teologice. Decizia lui
Knuth de a lucra cu propriile traduceri a fost una curajoasă, mai cu
seamă în condiţiile în care nu cunoştea nici ebraica, nici
greaca (şi cu atât mai puţin aramaica). O întreagă aventură
desfăşurată în numeroase biblioteci, descrisă în prelegerea
Language Translation. Aventură - pentru că pentru fiecare
verset se cereau studiate nu doar variantele englezeşti ci şi
numeroase studii privind interpretările teologice şi istorice ale
respectivelor texte. Până la urmă, simpla traducere implica de fapt
întreaga documentare legată de cele 59 de versete. Soluţiile lui
Knuth se bazează pe exegezele experţilor, dar există un caz în
care traducerea este absolut originală. Este vorba de Marcu 3:16, care a
fost rezolvat astfel:
Jesus chose Simon and gave him
a new name: 'Rock'.
Adică lui Simon i-a spus "piatră" (în greacă:
petros ) şi nu "Petru" (sau Peter, în engleză) aşa cum spun
toate traducerile. La vremea respectivă nu exista acest nume iar Knuth,
scrupulos, a aflat şi că numele grecesc Petros nu este
consemnat în afara comunităţii creştine până în 278
după Christos. Dar mai adaugă: Of course we do have a few Rockys
nowadays...
Estetica ştiinţelor, estetica cărţii
Faptul că tratatul său fundamental se cheamă
"Arta programării calculatoarelor" nu este întâmplător. Knuth crede
cu adevărat că programarea îşi poate depăşi
condiţia de meşteşug iar un program poate fi cu adevărat frumos.
La fel cum o demonstraţie matematică poate impresiona cu
adevărat prin eleganţă... Dar, totodată, Knuth nu crede în
posibilităţile (teoretizate la începutul secolului 20) de
măsurare a frumuseţii. "Cred sincer că problemele estetice sunt
dincolo de logică. Felul în care îmi dau seama că ceva este frumos,
în adâncul fiinţei mele, îmi pare complet diferit de felul în care îmi dau
seama că o teoremă este adevărată. Şi nu cred că
asta se va schimba vreodată, deşi, bine-nţeles, nu pot să-o
demonstrez".
O întreagă prelegere este dedicată esteticii,
însă centrul ei de greutate o reprezintă artele grafice, mai precis
caligrafia, cu care Knuth a venit în contact prin munca sa de pionierat în
domeniul tipografiei digitale. A avut norocul să se împrietenească cu
Hermann Zapf, care nu numai că a proiectat câteva dintre cele mai frumoase
corpuri de literă din istoria tipografiei (printre care şi Palatino),
dar era şi deschis către domeniul calculatoarelor. Knuth îi
povesteşte de proiectul cărţii sale şi îi cere să-i
deseneze caracterele 3:16. Entuziasmat, Zapf se oferă să-i
proiecteze întreaga copertă şi lansează o propunere extrem de
ambiţioasă: "De ce să nu le cerem celor mai mari caligrafi din
lume să ilustreze fiecare câte unul dintre versetele din carte?". Ceea ce
au şi făcut...
Rezultatul a fost extraordinar. Arabii spun despre
caligrafie că este "muzică pentru ochi" şi au cu
siguranţă dreptate. Desenele primite nu doar că au ilustrat
cartea (o bună parte dintre ele sunt reproduse şi în acest volum),
dar s-au constituit şi într-o expoziţie itinerantă.
Interesant este şi amănuntul că Knuth a
lucrat noapte de noapte trei luni de zile în laboratorul de la Adobe pentru a
pune în pagină ilustraţiile. A folosit 50 de computere Macintosh
şi un program în faza pre-beta numit... Photoshop.
În cele din urmă, proiectul 3:16 - o
adevărată călătorie prin Biblie, de la Geneză şi
până la Apocalipsă - s-a constituit într-o încântare pentru minte,
ochi şi spirit, a generat o carte deopotrivă informativă şi
frumoasă ca obiect, o expoziţie care a dezvăluit arta
caligrafiei, iar povestea întregului proiect a relevat auditoriului multe
dintre faţetele mai puţin cunoscute ale unui savant.
Morala
Ultimele două prelegeri, Glimpses of God şi
God and Computer Science, sunt oarecum independente de celelalte şi
încearcă să concluzioneze experienţa proiectului 3:16. Este
absolut fascinant să urmăreşti o expunere în care citatele din
Biblie se împletesc cu tabele şi formule matematice, în care consideraţiile
despre liberul arbitru sunt puse în contextul teoremei lui Gödel sau a
principiului lui Heisenberg, în care mecanica cuantică şi elemente de
psihologie împart aceleaşi pagini.
Nu vă aşteptaţi ca această carte să
vă dea răspunsuri la marile întrebări ale vieţii. Donald
Knuth nu face altceva decât să ne îndemne să le căutăm
singuri şi ne asigură că experienţa căutării este
poate mai valoroasă decât rezultatul ei, aşa cum călătoria
este mai importantă decât destinaţia.
