Dacă oamenii nu înţeleg cât de simplă e matematica, înseamnă că
nu realizează cât de complicată e viaţa. - John von Neumann

S-a născut la Budapesta în 1903, într-o familie evreiască. Înstărită, având în vedere că tatăl era bancher. La început l-a chemat Neumann János şi i se spunea, desigur, Jancsi. Ca orice geniu în devenire, trebuia să fie precoce, aşa că la şase ani Jancsi îşi uimea cunoscuţii împărţind în gând numere de opt cifre. La opt ani era deja elev la gimnaziul luteran. Doi ani mai târziu tatăl său avea să cumpere un titlu nobiliar, astfel încât Jancsi devine Johann von Neumann.

La majorat era deja student la universitatea din Budapesta, studiind de zor chimia. A mai studiat la Berlin şi Zurich până să devină inginer chimist, după care s-a reîntors la prima sa dragoste: la 23 de ani devenea doctor în matematici. În anii următori, ca lector la Berlin, avea să-şi dobândească un solid prestigiu în teoria mulţimilor, algebră şi mecanică cuantică. În 1930, apele politice erau cam agitate în Europa, aşa că Johann acceptă invitaţia universităţii Princeton. În 1933, la trei mile de Princeton, se înfiinţează Institute for Advanced Study (IAS) iar von Neumann este unul dintre primii invitaţi să ocupe un post de profesor, devenind astfel coleg cu Albert Einstein, Kurt Gödel şi alţi savanţi de prim rang. Îşi va petrece tot restul vieţii aici. Ca cetăţean american, numele său devine John von Neumann.

Între 1936 şi 1938 un tânăr matematician englez, pe nume Alan Turing, s-a aflat la Princeton pentru a-şi pregăti teza de doctorat. Cu doar doi ani înainte, Turing publicase o lucrare celebră în care a introdus noţiunea de "maşină universală" - varianta generalizată a maşinii Turing. John von Neumann l-a invitat pe Turing să rămână la IAS şi să-i fie asistent, dar acesta a preferat să se întoarcă la Cambridge. Cu siguranţă von Neumann cunoştea foarte bine teoriile elaborate de Turing, dar este greu de apreciat în ce măsură acestea i-au influenţat concepţiile în privinţa modului în care trebuiau construite calculatoarele electronice.

Însă interesul pentru calculatoare avea să-i fie stârnit mai degrabă de nevoile practice ale proiectelor în care a fost implicat în timpul războiului. În vreme ce Alan Turing a devenit o figură proeminentă a centrului englez de informaţii de la Bletchley Park (contribuind din plin la descifrarea codurilor secrete germane), expertiza lui John von Neumann în domenii extrem de diverse a fost folosită în cadrul celebrului proiect Manhattan, care a condus la realizarea primelor bombe atomice.

Este interesant de constatat că, datorită diversităţii preocupărilor sale, contribuţia lui John von Neumann în domeniul ştiinţei calculatoarelor nu a fost înţeleasă şi apreciată decât mult mai târziu. Spre deosebire de mulţi savanţi din timpul războiului, von Neumann privea calculatoarele ca un simplu mijloc şi nu ca pe un scop în sine. În calitate de consultant pe lângă diverse comisii naţionale, a reuşit să "conecteze" nevoile computaţionale ale grupului de la Los Alamos cu realizările inginereşti în domeniul calculatoarelor, intrând astfel în contact cu grupul de la Harvard care a realizat calculatorul Mark I precum şi cu grupul condus de Eckert şi Mauchly care dezvolta calculatorul ENIAC.

După sfârşitul războiului, John von Neumann s-a concentrat asupra proiectului unui calculator realizat la IAS şi a dezvoltat pentru acesta un model care avea să-i poarte numele. În esenţă, acesta se bazează pe principiul unei memorii unice care să stocheze atât instrucţiunile cât şi datele de procesat. Astfel, instrucţiunile pot fi ele însele considerate "date de procesat" iar primele programe utilizau din plin această proprietate, în special pentru adresare: anumite instrucţiuni modificau partea de adresă a unor alte instrucţiuni, realizând astfel cicluri şi parcurgeri secvenţiale a structurilor de date. Mai târziu, modurile de adresare au fost incluse în chiar structura instrucţiunilor maşină, iar această tehnică a fost abandonată (nu şi de unii viruşi, care o folosesc pentru a infecta programele). Practic, în afară de maşinile paralele, toate calculatoarele moderne sunt "maşini von Neumann".

Din perspectiva matematicienilor, John von Neumann este mai degrabă părintele teoriei jocurilor şi creatorul domeniului automatelor celulare. Pe lângă modelarea fenomenelor economice şi sociale, John von Neumann a aplicat teoria jocurilor şi în politică, elaborând o strategie numită MAD (mutually assured destruction) pe care administraţia americană a adoptat-o în relaţiile cu Uniunea Sovietică şi China în timpul războiului rece. Aşa se face că John von Neumann a ajuns să fie considerat părintele cursei înarmării nucleare.

A fost un bon viveur, amator de distracţii, glume, dans şi băutură. A murit în 1957.