Oare toate aceste "portrete" ale marilor nume ale informaticii seamană între ele? Există oare un "tipar" al vieţii celor care marchează prin numele lor istoria zbuciumată a informaticii? Sau există doar un şablon după care încerc eu să le sintetizez viaţa în şapte sute de cuvinte?

Iată-l pe Jeffrey Bezos. S-a născut la Albuquerque, New Mexico, în 1964. Ca şi Steve Jobs, nu şi-a cunoscut niciodată tatăl adevărat. Mama sa avea doar 17 ani când Jeff s-a născut şi câteva luni mai târziu a divorţat. Abia patru ani mai târziu avea să se căsătorească cu Mike Bezos -- un cubanez care la 15 ani a fugit singur în Statele Unite, unde a muncit din greu ca să se întreţină şi să urmeze universitatea. După căsătorie, familia l-a urmat la Huston, Texas, unde Mike a obţinut un post de inginer la Exxon.

Ca şi Steve Wozniak şi încă mulţi alţii, a fost un copil fascinat de tehnică şi a petrecut multe ore meşterind în garajul părinţilor. Însă cel care l-a influenţat mai mult a fost -- ca şi în cazul lui Linus Torvalds -- bunicul dinspre mamă, un fost director al Comisiei pentru Energie Atomică, care s-a pensionat de timpuriu şi s-a retras la ferma sa din Texas. Aici Jeff a învăţat să călărească, să conducă tractorul, să repare mori de vânt şi s-a hotărât să se facă cosmonaut. Sau măcar fizician.

Nu s-a potrivit, pentru că în liceu s-a îndrăgostit de calculatoare. Spre deosebire de Steve Jobs sau Bill Gates, a terminat o facultate, ba chiar una celebră: Princeton. Ca şi Richard Stallman, şi-a obţinut summa cum laude diploma în înformatica. Dar, spre deosebire de toţi ceilalţi, Jeff nu s-a grăbit să revoluţioneze tehnologiile ci s-a îndeptat spre Wall Street.

Lumea finanţelor l-a acaparat. Mai întâi studii de piaţă, apoi comerţ internaţional şi, în cele din urmă, tranzacţii bursiere. A ajuns chiar vicepreşedinte la Bankers Trust şi apoi la D.E. Shaw, unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, Mackenzie. Avea în faţă o strălucită carieră de finanţist. Dar nici asta nu s-a potrivit, pentru că în 1994 flerul său îndelung exersat în Wall Street îi atrage atenţia asupra unui procent interesant: utilizarea Internetului creşte cu 2.300% pe an. Aici a intervenit sclipirea lui Bezos: Internetul va deveni curând un spaţiu fezabil pentru comerţ. Avea 30 de ani şi o idee genială în minte. Aventura abia acum începe.

Mai trebuia stabilit un detaliu: ce anume s-ar putea vinde prin Internet? În principiu, cam orice se vinde prin poştă, dar Internetul trebuie să ofere un avantaj. Ideea n-a fost chiar greu de găsit: cărţi. Esenţa comerţului prin poştă este catalogul iar numărul imens al titlurilor apărute face imposibilă tipărirea unor cataloage de cărţi. Ar fi prea mari pentru a fi trimise prin poştă. Însă pe web această restricţie n-ar mai exista. Jeff a plecat imediat la Los Angeles, unde se desfăşura convenţia anuală a librarilor americani, pentru a afla tot ce se putea despre industria cărţii. A descoperit că marii distribuitori aveau deja listele de titluri în format electronic, aşa că nu mai era nevoie decât de o locaţie centrală în Internet unde aceste liste să poată fi consultate.

Ideea era destul de clară acum. A încercat să-şi convingă asociaţii să pornească afacerea, dar n-a reuşit. Până la urmă singurul om pe care l-a convins a fost soţia sa. Ca să pornească pe cont propriu însemna să-şi sacrifice cariera în lumea finanţelor. Însă tentaţia aventurii era prea mare, aşa că abandonează totul şi se mută la Seattle, unde biografia sa se intersectează cu cea a altor pionieri ai informaticii.

Ca şi Jobs şi Wozniak, îşi începe afacerea în garaj. Aici instalează trei staţii Sun conectate la Internet şi, după trei luni de pregătiri şi teste, situl Amazon.com este lansat la apă. Suntem în 16 iulie 1995. Fără nici o publicitate, Jeff Bezos a vândut în primele 30 de zile cărţi în toate cele 50 de state ale Americii şi în 45 de ţări străine. După două luni, Amazon avea vânzări de 20 de mii de dolari pe săptămână. După patru ani, cu o avere de peste 10 miliarde de dolari, Jeff Bezos se număra printre cei mai bogaţi 20 de oameni ai planetei.