Are nume german, predă la o universitate din Olanda şi lumea se miră cât de bine vorbeşte englezeşte. Toţi cred că e olandez. Aşa am crezut şi eu, până când am aflat că s-a născut la New York în 1944 şi a copilărit în White Plains (NY), unde a urmat şi liceul. E american la a treia generaţie.

Apoi a urmat o facultate celebră: Massachusetts Institute of Technology. Dacă e să-l credem, nu i-a plăcut. Mai mult, e convins că nimănui nu-i place la MIT, dar respectul de care se bucură este meritat. Şi-a făcut doctoratul la Universitatea Berkeley şi a avut un "şoc cultural" când a constatat că aici nu trebuia să ai neapărat un IQ de peste 150 de puncte şi să studiezi cel puţin 12 ore pe zi doar ca să treci anul.

Acum predă la Universitatea Vrije din Amsterdam, unde conduce departamentul de informatică. Este totodată decanul ASCI (Advanced School for Computing and Imaging) - o şcoală postuniversitară care reuneşte grupuri de cercetare de la cele mai mari universităţi din Olanda. Încearcă din răsputeri să nu se transforme într-un birocrat şi să-şi dedice timpul domeniilor care-i aduc cele mai multe satisfacţii: activitatea didactică, scrisul cărţilor şi munca de cercetare.

Celebritatea i-au adus-o cărţile. A scris doar cinci, dar fiecare a cunoscut mai multe ediţii (mereu actualizate) şi au fost traduse în vreo câteva limbi: bască, bulgară, chineză, coreeană, ebraică, greacă, franceză, germană, italiană, japoneză, maghiară, olandeză, poloneză, portugheză, română, rusă, spaniolă castiliană şi spaniolă mexicană. Sunt considerate adevărate "biblii" ale domeniilor pe care le acoperă şi constituie bazele cursurilor se specialitate în sute (dacă nu chiar mii) de universităţi din întreaga lume.

Cărţile lui Tanenbaum îmbină rigoarea academică cu prezentarea accesibilă şi adesea amuzantă (chiar şi copertele sunt hazlii) iar aspectele teoretice sunt punctate cu numeroase exemple practice sugestive. În ciuda cotoarelor groase, sunt cărţi prietenoase, care nu încearcă să intimideze cititorul ci doar să-l ajute să înţeleagă domeniul ca pe o ierarhie de niveluri cu funcţionalităţi bine definite, fie că este vorba despre calculatorul în sine (Organizarea structurată a calculatoarelor), de reţele (Reţele de calculatoare), de sisteme de operare (Sisteme de operare moderne) sau de sistemele distribuite.

Profesorul este dublat şi de un excelent programator. A fost şeful proiectului Amsterdam Compiler Kit, un sistem cu care s-au generat compilatoare pentru şase limbaje pe 10 platforme hardware. A proiectat trei sisteme de operare, dintre care unul (Amoeba) este considerat printre cele mai avansate din lume. Este bazat pe un microkernel şi are caracter distribuit, fiind capabil să transforme o colecţie de staţii de lucru într-un sistem distribuit care este văzut de utilizator ca un singur sistem (caracterul distribuit este transparent).

Însă mult mai cunoscut este sistemul MINIX, pe care profesorul Tanenbaum l-a scris în anii 80 ca exemplificare a conceptelor prezentate în cartea sa de sisteme de operare. Deşi este o aşa-zisă clonă Unix, sistemul a fost scris de la zero, fără să conţină nici un fragment de cod din Unix-ul original de la AT&T. Sursele au fost distribuite liber împreună cu cărţile, au circulat prin mediile academice şi au fost apoi postate pe Internet. Succesul a fost instantaneu, s-a format un newsgroup în Usenet pe tema MINIX (cu nu mai puţin de 40.000 de abonaţi) iar autorul a început să fie bombardat cu sute de mesaje de la utilizatori din întreaga lume, care îl îndemnau, îl rugau sau chiar îl somau să implementeze noi şi noi funcţionalităţi.

Însă nu aceasta era intenţia lui Tanenbaum. Sistemul trebuia să rămână simplu şi elegant, pentru a răspunde scopurilor didactice pentru care a fost conceput. Cam la momentul acesta întră în scenă un student finlandez pe nume Linus Torvalds care, încercând să instaleze MINIX pe noul său PC, scrie un driver de disc, un sistem de fişiere şi un sistem de multitasking. Are revelaţia că tocmai a scris nucleul unui sistem de operare şi îl publică pe Internet, invitându-i pe amatori să i se alăture.

Într-un fel, se poate spune că MINIX a fost părintele moral al Linux-ului. Tanenbaum l-a criticat pe Linus pentru arhitectura kernel-ului Linux, însă i-a mulţumit apoi pentru că a canalizat energiile programatorilor spre Linux şi a putut salva eleganţa sistemului MINIX.