Alegerile din anul 2004 - atât cele locale, cât şi cele generale şi prezidenţiale -- au implicat într-o manieră mai accentuată decât în trecut noile medii electronice. Este vorba în principal despre serviciile furnizate de Internet (web, e-mail, news, chat), la care se adaugă în premieră mesajele SMS vehiculate de telefonia mobilă. Explicaţiile acestei creşteri sunt simple şi se referă la aspecte cantitative şi calitative.

În primul rând este vorba despre dezvoltarea firească a Internetului românesc şi penetrarea sa în tot mai multe instituţii, companii şi locuinţe. Accesul la Internet este nu doar mai larg, dar şi de o mai bună calitate (mai ales în marile oraşe, unde accesul prin cablu tinde să înlocuiască accesul dial-up) şi, cel mai adesea, mai ieftin.

În al doilea rând se poate remarca creşterea calitativă a resurselor informaţionale româneşti furnizate prin Internet, în special pe web. Există numeroase portaluri, forumuri specializate, publicaţii, blog-uri, majoritatea ziarelor au ediţii electronice iar indexarea mai bună a făcut motoarele de căutare mai eficiente.

Ar mai fi un aspect de remarcat. Există un număr relativ mare de români din afara graniţelor ţării pentru care calea cea mai simplă de a se informa în privinţa evoluţiilor politice din România o reprezintă Internetul. Rolul lor a fost mai important decât ar sugera ponderea din totalul utilizatorilor, deoarece este vorba mai cu seamă de persoane foarte instruite, cu abilităţi foarte bune de utilizare a Internetului şi cu experienţa unor sisteme democratice occidentale.

În general

Deşi în creştere faţă de campania din 2000, utilizarea Internetului nu a căpătat o importanţă substanţială. Competitorii politici nu au elaborat strategii speciale pentru aceste medii, astfel încât campaniile prin Internet s-au constituit mai degrabă în anexe ale campaniilor destinate mediilor tradiţionale, căpătând în mare măsură caracteristica dominantă a acestora: personalizarea accentuată -- centrarea aproape exclusivă asupra figurilor predominante, în speţă asupra candidaţilor prezidenţiali, în dauna programelor politice.

Deşi dezamăgitoare, această abordare este explicabilă. Nu atât ponderea relativ mică a electoratului abordabil prin mediile virtuale justifică interesul scăzut al staff-urilor de campanie, cât mai ales polarizarea foarte pronunţată a publicului utilizator de Internet. Marea majoritate a acestui public este urban, relativ bine instruit şi informat, cu o vârstă medie scăzută, cu o condiţie materială de regulă bună sau foarte bună -- adică tocmai profilul tipic al susţinătorilor variantei de centru-dreapta reprezentată de Alianţa D.A. în frunte cu Traian Băsescu. Această orientare este evidenţiată şi de rezultatele numeroaselor sondaje web (unde Alianţa D.A. ajungea la peste 90% din intenţiile de vot), de numărul mult mai mare de vizitatori ai publicaţiilor electronice susţinătoare ale dreptei, de tonul dominant al forumurilor de discuţii şi multe altele.

Rezultatul net este că, în cele din urmă, campaniile prin Internet nu au avut de fapt menirea să schimbe cuiva opţiunea de vot. Susţinătorii Alianţei erau deja convinşi iar susţinătorii PSD nu prea sunt de găsit pe Internet. Adevărata importanţă a Internetului s-a reliefat însă înaintea celui de-al doilea tur de scrutin la prezidenţiale, prin radicalizarea susţinătorilor dreptei şi mobilizarea acestora la urna de vot.

Este însă de remarcat că mai ales în această etapă secundă, mult mai activă şi mai spectaculoasă, acţiunea electorală prin Internet nu a fost opera echipei de campanie a lui Traian Băsescu, ci a constat mai cu seamă în iniţiative oarecum individuale şi spontane ale susţinătorilor săi.

Zona oficială

Propaganda prin Internet diferă în multe aspecte de cea desfăşurată prin mediile tradiţionale. Dacă în acestea din urmă mesajul este de regulă "împachetat" împreună cu alte materiale informative şi, astfel, ajunge aproape inevitabil la consumator, în Web iniţiativa aparţine consumatorului de informaţie. Acesta trebuie să dorească să viziteze, de pildă, siturile web ale partidelor sau candidaţilor aflaţi în competiţie iar apoi trebuie să fie atras să revină.

La acest capitol, victoria Alianţei D.A. a fost categorică, fapt demonstrat de statisticile care au plasat siturile D.A. în fruntea categoriei "Politică" la clasamentului Trafic.ro. Fără să exceleze, situl Alianţei D.A. a respectat doar nişte reguli elementare. În primul rând a sistematizat pe puncte câteva dintre priorităţile ofertei electorale şi le-a încheiat rezumativ prin câteva ţinte pentru fiecare domeniu, în vreme ce PSD a expus lucrurile pe larg uitând că nimeni nu citeşte texte lungi on-line. Mai important însă este că situl Alianţei oferea posibilitatea abonării la un buletin informativ prin e-mail (newsletter), capabil să stabilească o comunicare permanentă şi directă cu cei interesaţi şi, în plus, oferea o posibilitate simplă ca un vizitator să recomande situl unor alţi utilizatori de Internet.

Însă cel mai interesant şi mai bine realizat sit cu caracter electoral a venit -- în mod absolut surprinzător - de la un grup numit "noua generaţie de politicieni din PRM". Sub titlul Peste18ani.ro, situl (foarte bine promovat) s-a adresat în principal tinerilor care votau pentru prima oară, cărora -- sub forma unei false lecţii de educaţie sexuală -- le oferea o atractivă lecţie politică. De foarte bun simţ de altfel, în ciuda titlurilor provocatoare de genul "Învaţă s-o pui" (e vorba, desigur, despre ştampila de vot). Remarcabilă prezentarea grafică şi... absenţa propagandei.

În privinţa siturilor personale ale candidaţilor la preşedinţie, Traian Băsescu şi-a spulberat adversarul, ajungând pe primul loc al secţiunii "Politic" la Trafic.ro. Pe lângă informaţiile concise şi excelent structurate, dincolo de caracterul vioi şi tineresc, situl lui Băsescu a excelat în interactivitate, constituindu-se într-un centru de colectare şi distribuţie a "armamentului" imagistic furnizat de simpatizanţi şi susţinători. De aici a pornit cea mai spectaculoasă parte a campaniei electorale pe Internet: "Guerilla Digitală".

Zona alternativă

Însă adevărata miză a campaniei prin Internet s-a aflat departe de zonele oficiale, speculându-se câteva dintre avantajele pe care Internetul le are faţă de mediile tradiţionale.

În primul rând, costurile foarte mici ale publicării pe web au permis simpatizanţilor şi susţinătorilor Alianţei D.A. (sau, mai degrabă, adversarilor PSD) să ofere publicului numeroase situri cu caracter pronunţat politic, majoritatea găzduite pe servere din străinătate (pentru a evita eventuale represalii, de genul celor suferite de "anti-psd"). În plus, absenţa restricţiilor cantitative (de pildă spaţiu tipografic sau timp de emisie) a permis publicarea in extenso a unor materiale care, fără a avea neapărat un caracter propagandistic, erau capabile să influenţeze publicul în privinţa intenţiei de vot şi, mai cu seamă, în privinţa deciziei de a vota.

Printre aceste materiale s-au numărat celebrele stenograme ale şedinţelor PSD, în versiune completă, pe care nici o publicaţie tipărită n-ar putea să le publice. De asemenea, o istorie -- destul de romanţată, după unele opinii -- a familiei lui Adrian Năstase a avut astfel şansa să ajungă la cunoştinţa publicului. Un viu interes a suscitat printre românii din străinătate şi înregistrarea video a confruntării televizate dintre candidaţii la preşedinţie înainte turului al doilea, disponibilă la rândul ei pe câteva situri web.

În plus, unele situri web au publicat variante mult extinse ale colecţiei de imagini pentru "guerilla digitală" în sprijinul lui Băsescu, cuprinzând şi numeroase imagini şi texte care n-ar fi putut fi afişate pe situl oficial al candidatului. Aproape toate aceste situri au publicat trimiteri la listele publicate de "Coaliţia pentru un parlament curat" pe situl oficial contracoruptie.ong.ro.

Un rol important l-au jucat şi blog-urile (un fel de jurnale personale pe web), care au urmărit şi comentat evenimentele din timpul campaniei electorale şi au furnizat numeroase trimiteri utile la materiale relevante din Internet.

Guerilla digitală

În fine, o bătălie importantă s-a desfăşurat prin intermediul mesajelor e-mail, mai cu seamă între cele două tururi de scrutin. Strategiile celor două tabere au fost diferite. În vreme ce PSD a optat pentru mesaje bazate pe text, adepţii dreptei au mizat preponderent pe imagini, aprovizionându-se cu "muniţie" fie din secţiunea specială a sitului lui Traian Băsescu, fie de pe siturile alternative (în principal pentru imaginile mai picante). Fără îndoială că imaginile s-au dovedit mai convingătoare decât textele destul de anodine răspândite de adepţii lui Năstase, care în plus păcătuiau prin emfază şi precaritatea argumentaţiei.

O altă diferenţă notabilă poate fi remarcată în privinţa tehnicilor de răspândire. Mesajele pro-Năstase erau lansate în serie din conturi Yahoo (practic anonime). Fiind spam în sensul cel mai curat al termenului, puţine au trecut de filtrele utilizatorilor mai avansaţi. Iar dacă au trecut, au preluat asupra lor oprobriul unanim în privinţa acestei modalităţi de acţiune. De partea cealaltă s-a procedat la o tehnică de tip piramidal, exclusiv prin trimiterea către un grup de cunoscuţi, care la rândul lor transmiteau mai departe mesajele către propriul grup de cunoştinţe, ajungând astfel la o răspândire foarte largă, de ordin aproape exponenţial.

Modalitatea utilizată de adepţii lui Băsescu evidenţiază o dată în plus faptul că nu se urmărea convingerea destinatarilor să-l voteze pe Traian Băsescu -- majoritatea acestora fiind de aceeaşi părere -- ci doar evidenţiind implicarea şi, astfel, comunicarea unei stări de spirit.

Elemente de stil

Elementul principal utilizat în operaţiunea "guerilla digitală" a fost imaginea. Un prim aspect ce se evidenţiază este faptul că mâna profesioniştilor a cam lipsit. Marea majoritate a imaginilor au fost realizate de amatori sau pasionaţi, utilizând tehnici relativ simple de colaj sau retuş fotografic accesibile prin programe destul de răspândite (Photoshop, GIMP, CorelDraw). Cele câteva caricaturi (unele realizate tot prin colaje foto) sau benzi desenate vădesc încă o dată amatorismul, prin greşeli elementare, cum ar fi neglijarea ordinii convenţionale a bulelor (de la stânga spre dreapta, de sus în jos).

Un al doilea aspect este lipsa ambiţiilor artistice. Practic lipsesc imaginile în care să poată fi remarcată tentativa de a conferi putere sporită de sugestie prin mijloace specifice artelor grafice. Pentru imaginile create de la zero (foarte puţine) dezordinea vizuală şi precaritatea compoziţiei este regula. Tehnica uzuală folosită a fost însă "deturnarea de afişe", astfel încât compoziţia originară a fost păstrată iar echilibrul imaginii s-a păstrat, în ciuda unor stângăcii legate de detalii (de obicei în echilibrarea culorilor).

În fine, o altă observaţie se leagă de numărul foarte mic de compoziţii conceptuale, care să mizeze mai mult pe o idee decât pe figurile personajelor politice. Campania din 1981 a stângii franceze s-a bazat pe afişe prezentând personaje anonime dar emblematice (funcţionarul, gospodina, muncitorul etc.) în ipostaze dominate de spaimă, la care se adăuga doar sloganul "Au secours, la droite revienne" -- fără a menţiona numele partidelor sau candidaţilor. Între imaginile vehiculate de guerilla digitală se remarcă o singură imagine situată parţial în această sferă, sub sloganul "Votează cu capul, nu cu fundul". Ştampila "votat" este aplicată pe o chelie, care însă îl sugerează suficient de clar pe Traian Băsescu. Compoziţia sugerează totuşi că e opera unor profesionişti, în ciuda faptului că menţionează "fundul", care aparţine în principal campaniei "populare" legată de orientarea sexuală a candidaţilor. Este posibil ca imaginea să fi fost realizată iniţial pentru panotaj şi tocmai datorită acestei posibile chei de lectură să fi fost trecută în sfera "underground".

Tematici

Este greu de încercat o clasificare a tematicilor care au fost vehiculate într-o campanie Internet aflată mai mult sub zodia spontaneităţii şi improvizaţie decât a concepţiei aşezate. Există însă o dominantă centrată pe figura lui Traian Băsescu ca întruchipare a forţei binelui într-o bătălie cu forţelor răului, calată pe o imagistică inspirată de basmele hollywoodiene din gama "Războiul stelelor" sau a poveştilor post-cyberpunk de succes, aspect subliniat încă din apelul la guerilla digitală ("Internauţi la arme!") din pagina web a lui Traian Băsescu. "Dreptatea şi adevărul fie cu voi" trimite fără îndoială la Star Wars. De remarcat faptul că Băsescu este perceput ca un luptător solitar, fiind foarte rar însoţit de personaje secundare, ceea ce-i întăreşte statutul eroic, în vreme ce în rândul "forţelor răului" Adrian Năstase este adesea acompaniat de Ion Iliescu, Mircea Geoană sau alte personaje.

Curajoasă şi oarecum riscantă a fost suprapunerea imaginii lui Băsescu peste celebrul portret al lui Che Guevara. Această alăturare a avut evident scopul de a justifica numele campaniei "Guerilla digitală", dar trebuia găsită o formulă de distanţare având în vedere istoria destul de controversată a revoluţionarului sud-american. Ideea de a înlocui "revoluţia" cu "evoluţia" a fost ingenioasă şi a generat un slogan mai paşnic -- Viva la evolution -- care a substituit în mare măsură pe Internet formula "Să trăiţi bine".

O altă direcţie a guerilei digitale a fost atacul asupra adversarului, perceput mai degrabă în întregul PSD decât în persoana lui Adrian Năstase. Calea cea mai simplă s-a dovedit deturnarea afişelor campaniei "Faptele sunt politica mea" promovată de echipa lui Năstase. O pradă foarte uşoară pentru susţinătorii dreptei, care n-au avut decât să parodieze textele originale, furnizând astfel un bogat material susţinătorilor lui Băsescu.

O tema aparte a constituit-o chestiunea homosexualităţii, care a însoţit din umbră şi campania convenţională. Pornită dintr-o presupusă gafă a lui Traian Băsescu într-o emisiune difuzată la MTV şi accentuată printr-o intervenţie într-un talkshow de pe B1TV, chestiunea homosexualităţii a fost exacerbată de echipa PSD-ului. Rezultatul a fost că atacul s-a întors împotriva lui Năstase, asupra căruia planau de multă vreme acuze în acest sens. Dacă în mediile oficiale tema a fost tabu, în Internet ea a fost intens utilizată. Imagistica a dus mai departe tema eroică din "binele împotriva răului" atribuindu-i -- oarecum surprinzător -- lui Băsescu o serie de atribute macho, în paralel cu diferite procedee prin care imaginea lui Năstase era deturnată prin efeminare.

În fine, o temă savuroasă a fost oferită de gafa unui oficial PSD care i-a trimis în Congo pe adepţii Alianţei. Subiectul a fost exploatat în scurte poezioare -- cel mai adesea de factură licenţioasă -- bazate mai cu seamă pe rima Bombo-Congo, ingrediente picante fiind preluate şi din tema sexuală a campaniei. Aceste materiale au circulat nu doar prin e-mail ci şi sub formă de mesaje SMS.

Concluzie

Deşi neglijată de echipele de campanie, propaganda prin Internet s-a constituit spontan şi a fost dominat copios de susţinătorii dreptei, prezenţi într-o măsură incomparabil mai mare în mediile electronice. Este cât se poate de posibil ca această formă să fie exploatată mai profesionistă în campaniile viitoare. Importanţa e-campaniei din 2004 constă în faptul că a evidenţiat valenţele specifice ale Internetului, mai ales în condiţiile subordonării politice a unei importante părţi a presei scrise şi a televiziunilor.

Dacă din cei circa cinci milioane de presupuşi utilizatori de Internet din România măcar câteva sute de mii au fost influenţaţi în decizia de a vota prin intermediul e-campaniei desfăşurate în sprijinul dreptei politice, ar însemna că e posibil ca aceasta să fi fost mai importantă pentru alegerea lui Traian Băsescu decât s-ar fi putut bănui.