În numărul trecut am vorbit despre poşta electronică şi, cu această ocazie, am prezentat pe scurt şi aşa-numitele "liste de discuţii" (mailing lists). Motivul pentru care acestea au fost prezentate în contextul respectiv este faptul că ele folosesc tehnologia e-mail. Este acum momentul să facem observaţia că poşta electronică (e-mail) este, prin concepţie şi implementare, o modalitate de comunicare punctuală ("de la punct la punct"), în sensul că leagă în mod direct pe cel care trimite mesajul cu cel care-l primeşte. În schimb, "listele de discuţii" reprezintă o modalitate de comunicare în grup (many-to-many).

Deoarece listele de discuţii reprezintă doar una dintre modalităţile de comunicare în grup facilitate de reţelele de calculatoare, acest articol îşi propune să completeze peisajul, prezentându-vă în ansamblu unul dintre cele mai fascinante aspecte ale Reţelei: comunităţile virtuale.

Terminologie şi clasificare

Cu toate că această prezentare vrea să evite pedanteriile, mijloacele de comunicare în grup sunt atât de diverse şi de eterogene încât nu putem evita stabilirea prealabilă a unor jaloane.

Grup şi masă. Comunicarea este în grup dacă orice mesaj al unui participant este accesibil tuturor celorlalţi participanţi şi, în plus, fiecare participant are în egală măsură acces la mediul de comunicare. Prima parte a acestei pseudo-definiţii distinge comunicarea în grup de comunicarea "punct la punct", în timp ce a doua parte o distinge de comunicarea în masă. Ca exemplu în Internet, o listă de discuţii (cum este "dialog") este comunicare în grup, în timp ce o revistă on-line (sau e-zine -- de pildă "agora ON line") sau un serviciu de ştiri (de pildă "Agora News") sunt mai degrabă "mass-media", deoarece nu toţi receptorii au posibilitatea directă de a comunica mesaje prin intermediul acestora.

Sincron şi asincron. O primă disociere privitoare la comunicarea în grup se referă la timp. Comunicarea este sincronă dacă emisia şi recepţia au loc simultan. În lumea reală, o conferinţă sau o masă rotundă sunt exemplele cele mai la îndemână. În reţea, video-conferinţele sunt încă limitate tehnologic (depind foarte mult de calitatea şi capacitatea mediilor de comunicare), cea mai populară formă de comunicare sincronă în grup rămânând încă chat-ul -- o modalitate prin care se pot trimite şi recepţiona în timp real (sincron) mesaje scrise. Există mai multe sisteme care permit chat, cel mai popular fiind IRC (Internet Relay Chat), pe care îl vom trata într-un articol viitor.

Forum. Acest termen desemnează în principiu orice formă de comunicare în grup asincronă accesibilă în Reţea -- subiectul acestui articol. De asemenea, termenul desemnează ansamblul participanţilor (membri grupului care comunică). Un forum este analog cu un avizier sau "panou de afişaj" (în engleză bulletin board), unde oricine poate afişa mesaje şi poate citi mesajele afişate de ceilalţi. Fiecare forum are o tematică proprie, care stă la baza constituirii sale (un grup se constituie pe baza unui interes comun). Spre deosebire de un panou de afişaj, care are un caracter strict informativ (de regulă, mesajele se rezumă la oferte, cereri şi la anunţuri de interes comun), un forum permite şi dezbaterea unor subiecte aparţinând tematicii sale. Notă: Pluralul englezesc corect este forums, dar în jargonul Reţelei se foloseşte adesea "fora".

Listă de discuţii (mailing list). Este un forum care foloseşte ca suport tehnic sistemul de poştă electronică. Practic, un mailing list funcţionează ca un robot care multiplică fiecare scrisoare ce o primeşte şi o trimite tuturor persoanelor care s-au declarat interesate (prin faptul că s-au abonat) de tematica forumului.

Bulletin Board Sistem (BBS) sau "avizier electronic". În general, este un sistem format dintr-un calculator şi softul aferent, care oferă utilizatorilor posibilitatea de a publica (termenul consacrat este "a posta") mesaje care vor fi vizibile tuturor celorlalţi utilizatori. Mesajele se adresează unor domenii specifice de interes, corespunzătoare unor tematici stabilite. În prezent termenul este folosit aproape exclusiv pentru a desemna un simplu calculator (poate fi un PC oarecare) dotat cu un soft specializat (de pildă Maximus, Waffle, WildCat) şi conectat la reţeaua telefonică. Utilizatorii (sau "clienţii") BBS-ului se conectează prin modem de la calculatorul propriu, după care sunt "luaţi în primire" de softul de BBS, care le oferă o gamă de servicii. Forumurile reprezintă doar unul dintre acestea (de regulă se mai oferă e-mail intern, upload/download etc.).

Usenet (sau net news -- reţea de ştiri). Este un imens BBS distribuit (BBS este aici considerat în sensul general). Faptul că este "distribuit" înseamnă că reuneşte şi sincronizează un imens număr de "aviziere electronice" şi, implicit, forumurile pe care acestea le găzduiesc. Procesele de reunire şi sincronizare sunt transparente pentru utilizatori, astfel încât Usenet este perceput ca o colecţie unitară de forumuri, care aici se numesc newsgroups. Traducerea acestui termen este problematică, deoarece chiar termenul englezesc este oarecum inexact, perpetuându-se mai degrabă din raţiuni istorice (la origini, se postau cu precădere ştiri, noutăţi din diverse domenii). În acest articol vom spune "grup tematic", "grup de ştiri", "cercuri de discuţii", "cercuri de interes" etc., toţi termenii fiind echivalenţi. Când nu există posibilităţi de confuzie, se spune doar "grup".

Cum funcţionează?

Nu-i deloc uşor de explicat ce este reţeaua de ştiri. Există mai multe posibile abordări, dintre care cele mai tentante sunt cea istorică şi cea tehnică (descrierea implementării). O altă cale posibilă -- pentru care am optat în acest articol -- este de a o descrie prin contrast cu listele de discuţii.

Listele de discuţii prin e-mail pot fi considerate un prototip al comunicării asincrone în grup. De altfel, din punct de vedere istoric, ele preced reţeaua de ştiri. Limitările listelor de discuţii încep însă să devină vizibile atunci când numărul abonaţilor devine foarte mare. Imaginaţi-vă o listă cu 10.000 de abonaţi, în care fiecare abonat postează în medie doar un mesaj pe zi. E uşor de socotit cam câte mesaje se generează (cca. 100 de milioane, zilnic) şi ce resurse (trafic şi spaţiu de stocare) sunt ocupate.

O problemă este că o listă de discuţii este centralizată, fiind susţinută de un singur server, astfel încât tot traficul trece în mod necesar prin acest server. O altă problemă o reprezintă faptul ca distribuţia mesajelor este obligatorie: fiecare abonat primeşte -- fie că vrea, fie că nu -- toate mesajele postate, aşa încât acelaşi mesaj ajunge să fie transportat şi stocat de milioane de ori. În fine, o altă problemă este faptul că o listă de discuţii este închisă: nu este accesibilă decât abonaţilor ei (exceptând cazul în care o arhivă este publicată pe Internet într-o formă sau alta).

Reţeaua de ştiri este, în esenţă, o alternativă care rezolvă aceste probleme: o reţea judicios aleasă de servere de ştiri (news servers), fiecare dintre acestea găzduind toate forumurile. Rezultă de aici că forumurile sunt descentralizate (mai precis: distribuite). Utilizatorii pot posta mesaje (care în reţeaua de ştiri se mai cheamă "articole") pe oricare dintre servere: fluxurile din reţea asigură faptul că mesajul va ajunge, în cele din urmă, pe toate serverele. Pe de altă parte, nu este obligatoriu ca un articol să ajungă la toţi potenţialii săi cititori, deoarece "descărcarea" unui articol pentru citire se face din iniţiativa utilizatorului. Clienţii se conectează la serverul cel mai convenabil (sau la care au acces) şi pot accesa orice newsgroup, pot citi doar articolele care-i interesează, pot să posteze articole pe oricare newsgroup sau chiar pe mai multe simultan (cross-posting). Forumurile reţelei de ştiri sunt, deci, deschise.

Eficienţa acestei reţele de ştiri (numită Usenet) provine din faptul că serverele sale (de regulă maşini Unix foarte puternice) sunt conectate prin linii de comunicaţie de mare capacitate. Trebuie făcută o precizare: Usenet nu este parte integrantă în Internet. Există noduri Internet care nu sunt în Usenet şi există noduri Usenet care nu sunt în Internet.

Ar mai fi de făcut o precizare: Usenet nu este administrat de o instituţie sau de un for central, ci de comunitatea membrilor săi. Aceasta face ca unele dintre afirmaţiile "ferme" de mai sus să trebuiască uşor nuanţate. De pildă, aşa cum vom vedea în continuare, nu toate serverele Usenet transportă toate grupurile tematice şi nu orice mesaj este distribuit global.

Newsgroups

Newsgroup -- grupul tematic, grupul de ştiri -- este denumirea unui forum din Usenet, construcţia de bază a acestuia. Este greu de spus cu certitudine câte grupuri tematice există în Usenet. Se pare că numărul acestora se apropie la ora actuală de 50.000 şi în fiecare zi apar grupuri noi. Pentru a sistematiza cât de cât acest imens număr de forumuri, s-a recurs la o organizare ierarhică, asemănătoare oarecum structurii sistemului de fişiere. Denumirea unui grup exprimă astfel poziţia grupului în ierarhie.

Numele unui grup tematic începe cu un cuvânt ce marchează tematica generală a grupului (rădăcina), urmat de alte noi determinări, delimitate prin punct. Astfel, grupul denumit comp.delphi cuprinde discuţii pe tema larg răspânditei platformei de programare Delphi de la Borland. Ierarhia poate fi mai mult sau mai puţin adâncă, în funcţie de diversitatea tematicilor înrudite. Există, de exemplu, un newsgroup comp.lang.pascal, care găzduieşte discuţii generale despre limbajul de programare Pascal, dar există şi grupul mai specializat numit comp.lang.pascal.borland, în care se discută doar despre variantele de Pascal promovate de firma Borland.

În timp, s-au "standardizat" 7 domenii tematice mari, adunate sub numele de "UseNet hierarchy" (ierarhia Usenet). Ele denumesc rădăcinile celor şapte ramuri "oficiale" ale ierarhiei (uneori le vom numi şi pe ele ierarhii):

comp (computers). Teme legate de calculatoare. Ele au fost grupurile Usenet originale. Găzduieşte discuţii tehnice, la care iau parte în egală măsură savanţi, specialişti, studenţii sau simpli amatori.

news (newsgroups). Teme legate de însăşi grupurile tematice. Aici se discută despre organizarea ierarhiilor, despre înfiinţarea şi desfiinţarea unor grupuri, aici sunt sfătuiţi novicii (newbies) să se "documenteze", etc.

sci ( science). Este domeniul ştiinţelor, fiind populat mai ales de savanţi şi specialişti. Cu toate că este mai degrabă orientat spre ştiinţe exacte (există numeroase ramificaţii spre matematici, fizică, chimie etc.) şi inginereşti (agricultură, aeronautică, electronică etc.), aici sunt găzduite şi grupuri dedicate arheologiei, antropologiei, filozofiei, psihologiei etc.

rec ( recreational). Este ierarhia "timpului liber". Aici se găsesc grupurile tematice ale colecţionarilor de tot felul, cele ale fanilor diverselor genuri muzicale sau ale unor muzicieni celebrii, sporturi şi sportivi, grădinărit şi animale de casă, hobby-uri de tot felul...

soc ( society). Probleme sociale, istorie, religii, cultură în general şi culturi naţionale şi regionale etc.

talk (dezbateri). Aici sunt găzduite forumuri care dezbat probleme controversate din domeniul politic (de pildă cele legate de criptografie, Uniunea Europeană, problema Tibetului etc.), social (eutanasia, avortul) şi religios.

misc (miscellaneous). Aici se găsesc grupuri dintre cele mai diverse, care fie nu se pot încadra în celelalte ierarhii, fie s-au stabilit aici mai demult şi... au rămas (sănătate, juridic, educaţie etc.).

La acestea se mai adaugă în unele clasificări şi grupul humanities (dedicat ştiinţelor umane), formând astfel o clasificare numită "Big Eigth". Singura raţiune pentru care rădăcina humanities nu apare în ierarhia "oficială" este faptul că este încă destul de puţin populată, dovedind reţinerile oamenilor de ştiinţă din domeniul ştiinţelor umane în privinţa utilizării mijloacelor moderne de comunicare.

Există o rădăcină mai specială, care se numeşte alt (alternative). Ea nu se supune nici unei reguli, găzduind de-a valma cele mai diverse grupuri tematice, de la cele mai serioase (de genul alt.education.distance sau alt.politics.economics), trecând printr-o întreagă pleiadă de hobby-uri (de la simplul alt.beer şi până la alt.prophecies.nostradamus sau alt.tv. muppets), până la cele mai trăznite (alt.conspiracy.usenet-cabal sau alt. happy.birthday.to.me). Şi multe, multe altele (nu toate la fel de inofensive)... De asemenea, fluxurile care transportă conţinutul acestor grupuri este alternativ iar procesul de creare a grupurilor este diferit. Andrew Tanenbaum foloseşte o comparaţie sugestivă: "Alt este faţă de grupurile generale ceea ce este un talcioc faţă de un supermarket".

Mai există şi alte arborescenţe care nu se încadrează în ierarhia principală. Ele sunt cele aşa-zis "minore" şi cele locale.

Dintre cele "minore" unele sunt destul de importante şi populate:

biz (business) -- legate de afaceri (de pildă biz.comp.services);

bionet (biology) -- dedicate biologilor;

vmsnet -- discuţii asupra sistemelor VAX/VMS;

gnu -- legate de programele GNU dezvoltate de Free Software Foundation;

k12 (kindergarten through 12th grade) -- grupuri tematice dedicate învăţământului şi educaţiei pre-universitare.

În fine, ierarhiile locale sunt de interes regional (de pildă la nivelul unor state sau oraşe din SUA) sau naţional (caz în care se desfăşoară în limbile respective).

Lista se poate extinde la nesfârşit. În fiecare zi apar categorii şi grupuri tematice noi, unele de interes regional, altele de interes larg.

Crearea unui nou newsgroup este guvernată de o procedură care prevede un anunţ şi o dezbatere în anumite grupuri din ierarhia news, urmate de o procedură de votare desfăşurată prin e-mail (pentru a fi controlabilă). Crearea grupului este acceptată dacă cel puţin două treimi din votanţi (subiecţi neutri, neimplicaţi) sunt de acord şi, în plus, numărul voturilor "pentru" depăşeşte cu cel puţin 100 numărul voturilor "contra".

În fine, ar mai trebui spus că există şi grupuri de discuţie "moderate", în sensul că există un moderator care urmăreşte discuţiile şi încearcă să prevină conflictele. Despre aceste liste se spune că au un "raport semnal/ zgomot" mai bun decât cele ne-moderate (imensa majoritate).

Dialogul propriu-zis

Utilizarea reţelei de ştiri seamănă în foarte multe privinţe cu utilizarea poştei electronice pentru a participa la listele de discuţii. Există însă unele aspecte diferite, asupra cărora merită să insistăm puţin.

Conectarea. Spre deosebire de e-mail, unde toate serviciile de administrare sunt asigurate de furnizorul de servicii Internet (ISP -- Internet Service Provider), ştirile Usenet pot să fie sau să nu fie parte integrantă din serviciile oferite de ISP. Este posibil ca furnizorul de acces Internet să nu aducă deloc ştirile Usenet pe serverele locale sau să aducă doar o parte din grupurile tematice. Dacă ştirile sunt oferite de furnizorul de servicii Internet, atunci conectarea se face la adresa pe care acesta v-o furnizează. Dacă ISP-ul nu aduce ştirile sau dacă grupurile care va interesează nu figurează printre cele pe care vi le oferă, există posibilitatea de a apela la o "sursă de ştiri" (newsfeed) gratuit. O listă completă poate fi găsită la http://www.freenewsgroups.com/. În fine, mai există câteva alternative care vor fi prezentate mai târziu.

Utilitare de acces. Clienţii e-mail nu pot fi folosiţi pentru accesul la grupurile de discuţii din Usenet, deoarece protocolul de transfer nu este POP3, ci NNTP (Network News Transfer Protocol). Există numeroase programe de acces la ştirile Usenet, numite în mod generic "cititoare de ştiri" (news readers). Ultimele versiune de navigatoare Web sunt dotate şi cu cititoare de ştiri, dar există numeroase alte programe, dintre care unele gratuite sau shareware (vezi caseta dedicată programelor). În orice caz, cititorul de ştiri trebuie să ofere câteva seturi de funcţii, dintre care cele mai importante sunt cele de conectare şi transfer (categoria Get -- groups, headers, bodies), cele de navigare (liniară şi arborescentă -- printre grupuri, anteturi, fire de discuţie etc; de exemplu View next unread message sau Skip to next unread message in thread), cele de postare (pentru mesaje noi şi replici -- follow-up) şi cele de organizare (incluzând aici funcţiile de marcare a mesajelor, de subscriere, de salvare etc.). Majoritatea cititoarelor de ştiri dispun şi de funcţii de poştă electronică (există posibilitatea de a expedia mesaje noi, de a răspunde prin e-mail la articole, de a "trimite mai departe" unele articole; de regulă nu şi posibilitatea de a primi mesaje).

Abonamente. Deşi termenul englezesc este acelaşi (to subscribe), în limba română tind să se impună doi termeni care-i corespund: "a (te) abona" (folosit mai ales pentru listele de discuţii) şi "a subscrie" (folosit mai ales pentru grupuri de ştiri). Disocierea este fericită, deoarece marchează o diferenţă semantică importantă: în timp ce abonarea la o listă de discuţii implică o convenţie cu serverul care găzduieşte lista, subscrierea la un newsgroup este o informaţie locală: pur şi simplu ne instruim cititorul de ştiri că suntem interesaţi de grupul respectiv (Usenet-ul nu ţine evidenţa clienţilor săi).

Lectura. Odată ce aveţi un news reader instalat şi un news feed disponibil, nu vă mai trebuie decât un scaun confortabil şi timp. La prima conectare va trebui să aşteptaţi mai mult pentru că, în general, cititorul aduce toate grupurile disponibile şi îşi formează o bază de date. După această primă conectare, aveţi posibilitatea să accesaţi oricare dintre grupurile disponibile. Este indicat să subscrieţi la grupurile care vă interesează şi pe care vreţi să le urmăriţi, astfel încât comanda Get New Headers in Subscribed Groups (de regulă disponibilă în fiecare cititor de ştiri) să vă aducă mesajele noi. O altă operaţiune de rutină este căutarea grupurilor nou apărute (Get New Groups), prin care baza de date se îmbogăţeşte zilnic cu noi grupuri.

Spre deosebire de e-mail, atunci când accesaţi un newsgroup veţi primi doar anteturile mesajelor disponibile. Pentru a aduce articolul propriu-zis va trebui să cereţi explicit acest lucru, ceea ce în programele cu interfaţă grafică este foarte simplu (de regulă un dublu-clic pe antet, dar există şi comenzi de navigare de genul View Next Unread). De obicei, mesajele citite sunt marcate ca atare. Unele programe dispun şi de alte posibilităţi de marcare, de pildă pentru regăsire sau pentru păstrare. Marcajele pentru regăsire sunt importante în cazul programelor care lucrează offline, deoarece avem posibilitatea să specificăm astfel toate mesajele care vrem să fie aduse la proxima conectare. Marcajele pentru păstrare sunt importante întotdeauna, deoarece la închiderea sesiunii (sau, la unele cititoare, la părăsirea unui grup) articolele respective nu sunt păstrate local, decât dacă se specifică acest lucru sau se salvează explicit mesajele. Aceasta înseamnă că dacă vrem să revenim, tot transferul trebuie repetat.

O particularitate foarte importantă a grupurilor de discuţie o reprezintă firele de discuţie (threads). Un fir de discuţie reuneşte toate mesajele care se referă la acelaşi subiect. Mai precis, reuneşte mesajele între care există referinţe (aşa cum vom vedea la postare). De obicei, acestea capătă o structură arborescentă. Practic, toate cititoarele moderne de ştiri, suportă fire de discuţie. O particularitate interesantă este că articolele dintr-un thread sunt păstrate împreună indiferent de modul de sortare a articolelor (dacă cititorul permite sortarea).

Postarea. Aşa cum am mai subliniat, oricine poate participa activ la discuţiile unui grup, indiferent dacă e abonat sau nu, publicând articole. Există două modalităţi de a posta un mesaj.

Prima cale este de a răspunde la un articol deja postat, ceea ce se cheamă follow-up (urmare, continuare). Este oarecum asemănător cu "răspunsul" (reply) prin e-mail. Mesajul va prelua automat câmpul Subject al mesajului la care răspundeţi. Ceea ce este important este că mesajul pe care l-aţi postat în acesta va fi încadrat într-un fir de discuţie, împreună cu mesajul la care aţi răspuns. Deoarece se poate posta un răspuns la un alt răspuns, structura unui thread poate să se desfăşoare pe mai multe nivele. Este de menţionat aici că relaţiile dintre mesaje sunt stabilite prin referinţe între identificatorii mesajelor -- deci ele există indiferent dacă cititorul vostru de ştiri poate sau nu poate să reprezinte (de obicei prin "indentare") fire de discuţie cu structuri mai complexe.

A doua variantă este de a posta un articol "nou", adică de a deschide un nou subiect de discuţie. Dacă cineva răspunde, atunci acest articol va fi rădăcina unui nou fir de discuţie.

Există şi posibilitatea de a posta acelaşi articol în mai multe grupuri simultan (cross posting). De pildă, o noutate legată de o "scamă" pe care aţi descoperit-o într-o implementare Java poate fi trimisă la toate grupurile de discuţii legate de Java (sunt mai mult de 10). În această situaţie este important să specificaţi unde să fie trimise răspunsurile (câmpul follow-up to). Una dintre opţiunile de postare importante este distribuţia, care poate fi globală (world) sau limitată.

O menţiune specială legată de folosirea poştei electronice în lumea grupurilor Usenet: aşa cum am amintit deja, multe dintre cititoarele de ştiri oferă facilităţi în acest sens, astfel încât putem răspunde direct autorului pe această cale şi putem trimite (forward) unor alte persoane anumite articole care credem că-i interesează. Importante sunt în acest context facilităţile complementare: atunci când postăm un follow-up la un articol avem posibilitatea să-i trimitem autorului articolului mesajul şi prin e-mail (chiar în comanda de postare). De asemenea, putem să cerem ca toate răspunsurile la un articol pe care l-am postat să ne fie trimise automat prin e-mail (în câmpul Follow-up to vom pune cuvântul posting).

Neticheta. În cea mai mare parte, regulile elementare de netichetă sunt aceleaşi ca şi pentru poşta electronică, prezentate în numărul trecut. Urmărirea discuţiilor dintr-un grup o perioadă de timp, înainte de a posta, este o idee bună. De asemenea, este recomandabil să citiţi un document numit lista FAQ (Frequently Asked Question) a grupului, pentru a nu ridica din nou probleme de care membrii mai vechi s-au plictisit. Această listă este întreţinută de un grup de voluntari şi este postată la intervale regulate (de regulă între două săptămâni şi o lună, în funcţie de listă). Aceste FAQ-uri se publică şi în câteva grupuri speciale: comp. answers, news.answers şi alt.answers. Există, de asemenea, colecţii de FAQ-uri disponibile în World Wide Web (una foarte bună o găsiţi la http://www.faqs.org/). Există câteva FAQ-uri foarte bune chiar despre netichetă, pe care l-am folosit pentru caseta "Neticheta".

Internetul şi Reţeaua

Distincţia dintre Internet şi Usenet poate să pară ciudată: multă lume crede că Internetul însumează toate reţelele interconectate din lume. Nu este adevărat: Internetul este doar una dintre inter-reţele din lume (e adevărat, cea mai mare). Pentru a desemna totalitatea reţelelor interconectate se foloseşte un termen mai larg: Reţeaua (the Net). Este pe de altă parte adevărat că Internetul tinde să omogenizeze Reţeaua, cu atât mai mult cu cât actualmente aproape toate inter-reţele sunt, într-un fel sau altul, conectate la Internet (prin sisteme numite gateways).

Pentru subiectul prezentat în acest articol este, poate, relevant faptul că reţeaua Usenet a luat fiinţă în 1979-1980 şi a fost implementată (de către Tom Truscott şi Jim Ellis) pentru a conecta calculatoarele Universităţii Duke cu cele ale Universităţii din Carolina de Nord (UNC). S-a folosit protocolul UUCP (Unix to Unix CoPy) şi a permis specialiştilor în calculatoare de la cele două universităţi să schimbe informaţii şi să se informeze reciproc. Pe parcurs reţeaua s-a lărgit, mai întâi în mediile academice, dar apoi şi în diverse instituţii, atracţia constituind-o grupurile de discuţii pe teme legate de calculatoare (ierarhia comp este prima care s-a constituit). Astăzi Usenet, cuprinde zeci de mii de servere şi este folosită de milioane de oameni.

O altă reţea academică internaţională, Bitnet (Because It's Time NETwork), a avut un rol major în crearea comunităţilor virtuale, prin cele câteva mii de liste de discuţii pe care le găzduieşte (în 1989 Bitnet a fuzionat cu CSnet, constituind reţeaua CREN -- Corporation for Research and Education Network). Actualmente, o parte dintre listele de discuţii de pe Bitnet sunt "oglindite" (sau transferate) în Usenet, formând ierarhia bit. Nici Bitnet nu se confundă cu Internetul, deşi nodurile reţelei sunt accesibile din Internet şi poşta electronică din Bitnet este conectată la Internet.

Forumuri asemănătoare grupurilor tematice din Usenet sunt găzduite şi de o reţea numită FidoNet. Istoria acestei reţele porneşte de la BBS-urile utilizând programul de administrare dezvoltat de Tom Jennings în 1984. Răspândirea acestora a sugerat ideea constituirii unei reţele de BBS-uri, care s-a numit FidoNet. Actualmente, reţeaua reuneşte circa 30.000 de noduri din întreaga lume (conectarea se face prin linii telefonice). Forumurile din FidoNet se numesc "conferinţe" şi se bazează pe serviciul numit "echomail". Există astăzi "punţi" între poşta electronică din Internet şi cea din FidoNet şi, mai de curând, posibilitatea de a accesa conferinţele (foarte interesante!) din FidoNet prin WWW (o posibilitate: http://docsplace.dyn.ml.org/ ).

Odată cu creşterea popularităţii World Wide Web, au apărut tot mai multe forumuri pe Web. În principiu, acestea nu diferă de grupurile tematice din Usenet. Diferenţa majoră este că un forum Web este găzduit de un sit şi poate fi accesat cu un browser. Toate operaţiile obişnuite (navigarea printre articole, lectura, postarea) se fac cu browserul. O colecţie impresionantă (peste 180.000) de forumuri Web puteţi găsi la http://www.forumone.com/ . Există mai multe situri care oferă gratuit posibilitatea de a vă crea propriul forum. Cu toate acestea, forumurile de pe Web sunt încă departe de amploarea grupurilor de ştiri.

În schimb, Web-ul a adus ştirile mai aproape de mulţi dintre utilizatorii Internetului, prin posibilităţile de acces pe care le oferă la multe dintre arhivele grupurilor şi chiar la întregul Usenet. Compania Deja News oferă prin situl său Web ( http://www.dejanews.com/ ) acces liber şi gratuit la întregul Usenet. Toate funcţiile unui news reader sunt implementate prin applet-uri şi, în plus, sunt disponibile arhivele grupurilor (un news server obişnuit nu păstrează ştirile decât câteva zile), există diverse posibilităţi de căutare după diverse criterii, există servicii suplimentare (de pildă "profilul autorului", semne de carte etc.).

Comunităţi virtuale

În fiecare zi se postează pe Usenet articole care însumează aproape un gigabyte, ceea ce -- ca text -- înseamnă aproape cât Encyclopaedia Britannica. Fiecare articol este expus unui public potenţial de câteva milioane de oameni. Dacă mai socotim şi sutele de mii de alte forumuri din Reţea (o uriaşă colecţie de liste de discuţie doar despre muzică puteţi găsi la http://server.berkeley.edu/~ayukawa/lomml.shtml ) avem imaginea unei planete a dialogului. Oameni care nu s-au întâlnit şi nici nu se vor întâlni niciodată în viaţa reală, de pe continente diferite, aparţinând unor culturi diferite, se întâlnesc în aceste forumuri şi discută despre compilatoare sau despre pisici birmaneze, despre proiectarea roboţilor sau despre reţete culinare...

Se naşte o solidaritate emoţionantă. O învăţătoare din Australia are o neclaritate despre variabilele locale din Logo şi primeşte cinci răspunsuri pline de explicaţii şi exemple, dintre care unul dat de însuşi Brian Harvey de la Berkeley, un adevărat guru al domeniului... Sistemul de operare Linux a fost dezvoltat de câteva sute (sau poate mii) de programatori voluntari, care au dialogat prin grupuri de ştiri. Iubitorii muzicii lui Frank Zappa au locurile lor de întâlnire iar colecţionarii de timbre le au pe ale lor. Cişmigiul şahiştilor amatori este transpus la scară planetară. Satul global prefigurat de Marshall McLuhan nu mai este o metaforă.

Pe de altă parte, este adevărat, există în Reţea agresivitate, rasism, pornografie, vulgaritate, impostură şi minciună... Există flame wars şi spamming. Aşa cum există şi în viaţa reală. La fel de adevărat este că nici un fel de cenzură nu poate afecta forumurile din Reţea. Libertatea este îngrădită doar de responsabilitate.

Reţeaua are multe faţete şi discernământul este obligatoriu în momentul în care păşiţi în lumea aceasta uluitoare şi fascinantă. Virtuală şi reală în acelaşi timp.