S-a întâmplat ceva semnificativ în industria IT în ultima vreme? O scurtă retrospectivă a ştirilor de anul acesta nu ne arată nimic revoluţionar şi probabil trebuie să ne consolăm cu ideea că a trecut vremea loviturilor spectaculoase şi a venit vremea evoluţiei aşezate gospodăreşte. Amazon a lansat o nouă versiune de Kindle, cititorul de cărţi care se vrea un soi de iPod pentru cărţi. Însă aparatul în sine este mai puţin important decât sistemul de vânzare a cărţilor, revistelor şi blogurilor. Un nou telefon echipat cu Android nici măcar nu mai e o ştire, însă este important de notat că interesul în domeniul telefoniei mobile s-a mutat spre software iar Nokia şi Microsoft se grăbesc să imite modelul de distribuţie a aplicaţiilor impus de iPhone şi Android. Preluarea lui Sun de către IBM ar fi fost un subiect interesant, măcar prin prisma direcţiei în care ar fi evoluat portofoliul de aplicaţii open source de la Sun, în frunte cu Java, OpenOffice, MySQL şi terminând cu preferata mea, VirtualBox. Microsoft a închis prăvălia Encarta pentru că Wikipedia nu mai poate fi concurată. Unele statistici spun că Firefox a depăşit Internet Explorer în Europa...

Este interesantă legătura subterană dintre toate aceste evenimente: internetul ca platformă. Kindle are succes pentru că se conectează la o uriaşă librărie virtuală, prin internet. Aplicaţiile pentru telefoane fie funcţionează pe web, fie pot fi descărcate de acolo. Enciclopediile s-au mutat pe web, unde modelul "crowdsourcing" face minuni. Java şi MySQL sunt aproape sinonime cu platforma web. Ideea este că, încetul cu încetul, toate se duc spre internet iar PC-ul de pe birou are tot mai puţină treabă, motiv pentru care încep să aibă trecere computerele "slabe", de gen sub-notebook (HP se gândeşte să lanseze unul bazat pe Android, făcând astfel tot mai puţin clară graniţa dintre smartphones şi computere). Să ne gândim puţin: cât la sută din puterea computerelor este folosită pentru aplicaţiile de business? Foarte puţin. Dar capacitatea discurilor? Dacă nu stocaţi muzică şi filme şi mai faceţi curăţenie din când în când, mă îndoiesc că 40 de giga ar putea să nu fie suficient. Dar dacă aveţi copii pasionaţi de jocuri, se schimbă treaba. Senzaţia mea este jocurile video sunt principalul vector al vânzărilor de PC-uri de vârf (exclud, desigur, serverele şi staţiile grafice). În ce mă priveşte, cred că puterea de calcul a unei plăci video performante şi o conexiune decentă la internet mi-ar satisface deplin nevoile privind puterea de calcul.

Dar aici intervine noutatea pe care o consider cea mai semnificativă în ultima vreme. O firmă numită OnLive a prezentat la conferinţa dezvoltatorilor de jocuri o tehnologie care ar putea să aibă consecinţe importante în toată industria IT. Este vorba de "games on demand": jocurile sunt rulate pe serverele companiei în sistem cloud computing iar utilizatorii le folosesc pe baza unui abonament. Atenţie, nu e vorba de Solitaire sau de Monopoly, ci de jocuri video comerciale în toată puterea cuvântului. Adică toată compoziţia grafică, toate randările şi tot ce mai implică jocuri precum Crysis sau GRID se realizează "în nori" iar jucătorul primeşte informaţia grafică codată printr-un algoritm de compresie la care cei de la OnLive au lucrat în secret vreme de şapte ani. Poate vă gândiţi că e nevoie de o conexiune internet de foarte mare capacitate. Nu e cazul: 1,5 Mbps e suficient pentru rezoluţie standard (peste 70% din conexiunile din SUA sunt de 2 Mbps sau peste). E adevărat că pentru rezoluţie HD e nevoie de 5 Mbps, dar probabil că în câţiva ani nu va mai fi o problemă. Poate vă gândiţi că e nevoie de multă putere de calcul pentru decodarea "în timp real" a informaţiei video. Nu e cazul: orice computer care poate să ruleze Windows sau MacOSX este suficient. Mai mult chiar, se poate folosi un televizor, la care se ataşează o micro-consolă de mărimea unui pachet de ţigări pentru conexiunea la internet şi la periferia de jocuri. Jurnaliştii de la Zdnet au testat sistemul şi afirmă că latenţa este de ordinul milisecundelor.

Nu mă pasionează jocurile şi nici nu am convingerea că OnLive va detrona pe Sony, Microsoft sau Nintendo (deşi evitarea pirateriei a atras deja mari producători precum EA sau Ubisoft). Însă dacă pentru jocuri video de ultimă generaţie va fi suficient un hârb vechi de 5 ani, ce să mai zicem de editare de text sau calcul tabelar? Mă tem că o bună parte din industria IT va trebui să-şi schimbe semnificativ modelul de business.