Înainte de 1990, termenul de "criză" (însoţit de cuvinte precum economică, financiară, socială şi aşa mai departe) era asociat invariabil capitalismului. În absenţa unei cât de mici crize reale, apologeţii socialismului ştiinţific găseau de cuviinţă să invoce o criză generică şi perpetuă a întregului sistem capitalist ("în putrefacţie" se zicea), care se părea că a început pe vremea lui Marx şi avea să se încheie indubitabil prin prăbuşire totală. În contrast, socialismul glorios părea de-a dreptul incapabil să producă vreo criză, oricât de anemică, iar această perfecţiune oficială a mers fără abatere spre implozie.

Concluzia empirică pe care o trag este că, până la urmă, criza e în firea capitalismului şi -- în ciuda unui oarecare deranj -- este un lucru bun: orice şut în dos e un pas înainte. Dificultăţile stimulează creativitatea iar însănătoşirea aduce un plus de înţelepciune şi de noutate. Poate părea cinică o astfel de optică în zilele acestea, dar o scurtă privire în istoria informaticii ne arată ceva interesant: toate platforme de calcul importante s-au impus în vremuri de criză şi recesiune, care s-au succedat la intervale de aproximativ o decadă. Minicomputerele au scos capul la începuturile anilor 70, PC-urile au devenit importante în recesiunea anilor 80, începutul anilor 90 (o altă criză) a marcat impunerea modelului client-server iar internetul a devenit o adevărată platformă de calcul abia la ieşirea din criza provocată de căderea dot-com-urilor din 2001. Dacă această corelaţie este corectă, întrebarea se impune de la sine: ce ne va aduce criza de acum? Există două variante care se întrevăd şi, dată fiind amploarea crizei, n-ar fi exclus ca ambele să contribuie la impunerea unei noi paradigme.

Prima tendinţă importantă este, fără îndoială, impunerea dispozitivelor mobile conectate la internet. Chiar dacă spoturile WiFi vor fi din ce în ce mai numeroase, modalitatea standard de conectare va fi de reţeaua de telefonie mobilă. Este de notat că în această ecuaţie avem trei variabile importante -- hardware, software şi carrier -- şi este cu totul improbabil ca un jucător de pe această piaţă să reunească competenţe pe toate fronturile. Apple a impus modelul prin iPhone, dar are în continuare nevoie de parteneriate cu reţele de telefonie mobilă. Previziunile pentru 2009 converg spre ideea că majoritatea producătorilor vor încerca să concureze cu Apple folosind Android, softul open source de la Google, care nu doar că este gratuit (ceea ce nu-i puţin lucru), dar este şi foarte flexibil şi va aduce o avalanşă de aplicaţii de la proiectanţi independenţi, astfel încât producătorii îşi vor putea individualiza produsul prin selecţia componentelor. Încă nu este clar dacă Nokia va deveni al treilea pol, cu Symbian sau cu o variantă Linux, dar este cert că "butoanele" vor dispărea de pe telefoane pentru a lăsa loc unui ecran cât mai mare pentru a naviga pe Web, oricând şi oriunde.

A doua tendinţă majoră o reprezintă migrarea centrelor de date către aşa-numiţii "nori de calcul" (cloud computing) din internet. Este o formă specială de externalizare, în care utilizatorul cumpără putere de calcul (brută sau specializată) şi plăteşte cât consumă, exact ca în cazul unor utilităţi publice precum electricitatea. Spre deosebire de paradigma Saas (Software as a Service), în care un furnizor rulează un set de aplicaţii pe platforma proprie oferind prin web acces clienţilor la propria instanţă, cloud computing merge spre ceea ce se cheamă Platform as a Service, oferind clienţilor posibilitatea să-şi construiască propria platformă virtuală de calcul, pentru propriile aplicaţii. Visul oricărui administrator de reţea împlineşte: printr-un simplu drag-and-drop poate să adauge un router, un firewall, un Apache sau un MySQL, să le configureze on-line şi să dimensioneze dinamic totul în funcţie de nevoi. Există speranţe că anul acesta prima companii cu peste 1000 de angajaţi va migra în nori, însă acest aranjament este avantajos şi pentru start-up-uri cu idei îndrăzneţe şi cu bani puţini, care vor putea să experimenteze pe aceste platforme înainte de a investi într-o infrastructură proprie.

Chiar dacă cele două tendinţe par disjuncte, ele de fapt merg mână în mână. Mobilitatea nu poate fi deplină fără suportul web-ului iar norii de calcul sunt cei mai potriviţi să-l ofere. Dacă asta va lăsa în urmă criza, merită să supravieţuim.