Am fost zilele trecute la conferinţa eLiberatica. Fiind a doua ediţie, ştiam la ce să mă aştept şi, oricum, sunt un soi de insider. De data aceasta s-au stabilit şi câteva tematici prioritare iar conferenţiarii s-au conformat şi ca urmare am avut un eveniment mai degrabă de business decât de tehnologie, în care s-a vorbit mai mult despre bani decât despre libertate. Chiar şi invitaţi care s-ar fi simţit mult mai bine într-un discurs tehnic au încercat să explice cum pot ei trăi din software liber şi care ar fi căile de a face mai mulţi bani dintr-o afacere având la bază software open source. Nu mi-am propus o trecere în revistă a evenimentelor, ci doar să comentez puţin un subiect care a fost atins de mai multe ori dar n-a fost dus până la capăt niciodată: este FLOSS (Free/Libre/Open Source Software) în "mainstream", în practica comună? Dacă nu, atunci va deveni? Dacă va deveni, ce se va întâmpla?

Chiar primul conferenţiar, Felix Enescu de la Gartner, a venit cu nişte statistici interesante. Pe de-o parte, majoritatea companiilor folosesc deja FLOSS (uneori chiar fără să ştie). Din perspectiva dinamicii, asta înseamnă că suntem în faza adopţiei masive. Dar "vestea proastă" este că după această etapă urmează una în care softurile open source devin just another product, adică mainstream. E de bine sau de rău? Se pare că nici una nici alta. Ne îndreptăm spre o economie dominată de servicii, în care nu prea mai contează cât costă produsul, deoarece costurile migrează spre instalare, adaptare şi particularizare ("customizare"), mentenanţă, instruire şi aşa mai departe. Şi Varujan Pambuccian ("invitatul surpriză") a enunţat cam aceeaşi teză, dar ceva mai garnisită cu nişte consideraţii legate de viitorul comunicaţiilor, care nu ne interesează în acest context.

Putem vedea fenomenul pe un caz concret. Compania EnterpriseDB comercializează un server de baze de date numit Postgres Plus Advanced Server, care este de fapt produsul open source PostgreSQL, asezonat cu un set de unelte adiţionale (replicare, compatibilitate cu Oracle etc.) care-l fac mai potrivit pentru cerinţele aplicaţiilor de mare anvergură. Pentru evaluare, produsul poate fi descărcat gratuit, dar pentru mediile productive este livrat cu diverse seturi de servicii (actualizări, monitorizare, diverse feluri de suport tehnic) şi -- extrem de important -- garanţii. La modul maximal, preţul atinge 4.500 de dolari per socket. Din punctul de vedere al cumpărătorului, nu mai există practic nici o diferenţă între a cumpăra EnterpriseDB (adică, un produs open source) şi, să zicem, Oracle. La acest exemplu se mai pot adăuga firmele care practică licenţierea duală: produsul este oferit atât sub o licenţă publică, cât şi sub o licenţă comercială. Chiar la această ediţie eLiberatica, Aleksander Farstad a prezentat exemplul firmei pe care o conduce (eZ systems) şi a produsului open source eZ Publish, o veritabilă poveste de succes. Putem, aşadar, să vorbim despre convergenţa dintre softurile libere şi cele proprietare?

Da, convergenţa există, dar numai din perspectivă comercială. Cu siguranţă aţi observat că în tot ce am expus mai sus se porneşte de la premisa gratuităţii produselor FLOSS şi se ignoră caracterul liber. Or tocmai caracterul liber este cel ce defineşte fenomenul free software şi open source, de aici provin cele două aspecte care vor face mereu diferenţa: modelul de dezvoltare şi aportul comunităţii. Chiar dacă de mâine toate softurile ar fi gratuite, diferenţa va exista şi criteriul de alegere va fi mereu calitatea. Un produs dezvoltat cu aportul comunităţii are şansa să beneficieze de creativitatea unui cerc mai larg de dezvoltatori pasionaţi şi interesaţi, ceea ce aduce nu doar un "peer review" extrem de valoros, ci şi ceva care este adesea trecut cu vederea: structură consistentă. Pentru ca un număr mare de oameni să contribuie la proiect este esenţial ca întregul cod sursă să fie limpede precum cristalul, expresiv, structurat astfel încât cei interesaţi să poată să-l înţeleagă şi să-l amelioreze. Sursa publică mai aduce şi un plus de încredere din partea publicului şi -- de ce nu -- o doză de mândrie. Câţi dintre cititorii mei programatori şi-ar asuma riscul moral de a-şi face publice sursele programelor?

Rămâne însă deschisă o altă întrebare: dacă FLOSS va deveni mainstream, entuziasmul celor care contribuie voluntar (dar nu neapărat dezinteresat) la astfel de proiecte se va păstra? Speranţa mea este că da, pentru că fără comunitate nu există soft liber, chiar dacă sursa este deschisă.