Sunt sigur că aţi
auzit de serviciul de distribuţie prin internet al programelor TV
lansat de BBC. Considerat de mulţi un pas important în
direcţia integrării mediilor de distribuţie, tendinţa clară a
viitorului, serviciul se bazează din perspectivă tehnică pe o
platformă peer-to-peer şi
permite utilizatorilor britanici să aibă acces la programele
difuzate de posturile televiziunii publice în ultimele şapte
zile, fie prin streaming online, fie prin download, în ultimul
caz înregistrările fiind disponibile pentru vizionare doar
vreme de 30 de zile (datorită unui sistem DRM -- Digital Rights
Management). Clientul utilizat pentru vizualizare, BBC iPlayer, este
încă în fază beta dar a început să provoace
controverse şi critici. Cea mai serioasă să referă la faptul că
iPlayer este disponibil la momentul actual doar pentru Windows (nici
măcar oricare versiune, ci doar XP). Directorul pentru "Future
Media and Technology" (da, există şi aşa ceva la BBC) a explicat
că s-a început cu platforma care poate face cât mai larg
accesibil serviciul şi că vor continua dezvoltarea şi pentru alte
platforme. Dar... deoarece sistemul se bazează pe tehnologia DRM de
la Microsoft, este posibil ca versiunile pentru MacOS X şi Linux să
nu aibă acces la întreg conţinutul.
Vi se pare corect?
Britanicilor nu li s-a părut fair.
Câtă vreme utilizatorii de Mac sau Linux plătesc aceleaşi
taxe şi impozite ca şi utilizatorii de Windows, televiziunea
publică trebuie să le ofere aceleaşi servicii. Şi nu doar au
mormăit în barbă, ci chiar au semnat o petiţie către guvern
în care şi-au exprimat nemulţumirea. Poate n-o să vă vină
să credeţi, dar guvernul chiar a răspuns, asigurând publicul
că BBC Trust (forul conducător al radio-televiziunii publice
britanice) a luat notă şi va depune eforturi etc. Lucrurile nu s-au
oprit aici, BBC Trust cerând conducerii executive o agendă
clară a dezvoltării soluţiilor pentru platforme non-Microsoft,
pentru a răspunde astfel acuzaţiei că promisiunile nu sunt menite
decât să evite o confruntare cu autorităţile europene
responsabile cu libera competiţie.
Aşadar,
e limpede: problema pusă în joc se cheamă "neutralitate în
privinţa platformei" şi este o chestiune care ţine atât de
respectul instituţiile unui stat civilizat faţă de contribuabili
cât şi de o competiţie echitabilă pe piaţa IT. Şi acum --
după ce ne-am spălat ochii cu imaginea spiritului civic britanic --
să ne întoarcem la ograda proprie şi să vedem cum stă
treaba. Sunt sigur că mulţi dintre cititorii acestei pagini v-aţi
confruntat cu situaţii în care relaţia cu instituţiile
statului vă obligă să folosiţi nu doar o anumită tehnologie, ci
chiar anumite produse. Eu însumi m-am confruntat cu două
astfel de situaţii, într-una produsul cerut fiind Microsoft
Visual Foxpro iar în cealaltă Microsoft Access. Nu mi-ar fi
greu să-mi pun problema integrităţii promotorilor acestor practici
în relaţia dintre stat şi societate, dar cred sincer că nu
este vorba de vreun oarecare interes, ci pur şi simplu de
incompetenţă profesională asortată din plin cu indolenţă.
Lucrez de mulţi ani în domeniul software, dar cele mai stupide
programe pe care le-am văzut vreodată sunt opera unor oficii de
calcul de prin ministere. Ultima realizare din această serie este un
banal program de culegere de date, care după ce că cerea utilizarea
bibliotecilor Access (ceea ce este curată instigare la piraterie),
nu dispunea nici măcar de o variantă de import de date din alte
aplicaţii. La protestele utilizatorilor, a fost promisă o astfel de
facilitate, care până la urmă a venit. Spre stupoarea mea,
singura variantă de import admitea... baze de date Access! În
plus, specificaţiile (vorba vine...) nu furnizau nici măcar
informaţiile elementare necesare pentru un import civilizat dintr-un
alt format (ca exemplu, codificarea pentru sex: 1 pentru bărbaţi, 2
pentru femei -- mărturisesc că n-am mai văzut aşa ceva). Era
vorba de un simplu tabel!
Se
poate şi altfel? Există numeroase variante cross-platform, gratuite
şi elegante. Dar e nevoie de bunăvoinţă şi de respect pentru cei
care, la urma urmei, îţi plătesc salariul. Şi cum şansele
ca aceste două ingrediente să de sintetizeze de la sine par nule,
nu ne rămâne decât să luăm ca exemplu spiritul civic
al britanicilor.
