Poate ştiţi: Ministerul Sănătăţii a urnit un
program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei
(zis PNESSPAMP). Nu vreau să mă angajez în polemicile care
l-au însoţit, mai ales că acestea au numeroase aspecte de
ordin politic. Eu unul cred că iniţiativa este foarte bună şi
prefer să să fac abstracţie de tradiţionala brambureală
organizatorică pe care un proiect de o asemenea anvergură -- e
vorba de zeci de milioane de oameni! -- o stârneşte în
prima fază. În general, se constată că românii nu au o
cultură a acţiunii medicale preventive şi de cele mai multe ori
ajung în faţa medicului doar atunci când sunt bolnavi.
Dacă acest program va ajuta măcar câteva mii de oameni să
prevină îmbolnăviri grave (şi nu mă îndoiesc că o va
face) atunci cred că banii cheltuiţi se justifică.
Până aici, toate bune şi frumoase.
Bărbaţi, femei şi copii de la oraşe şi sate se încolonează
în faţa cabinetului medicului de familie (unii află abia acum
unde e localizat), completează un formular, poate li se pune
stetoscopul sau capătă sfaturi utile de viaţă, apoi primesc o
trimitere pentru a efectua (gratuit) câteva dintre cele opt
analize la care au dreptul prin prevederile programului.
Laboratoarele care au încheiat contracte cu Casele Judeţene de
Asigurări de Sănătate sunt, desigur, dornice să efectueze
analizele iar unele chiar instalează puncte de recoltare a probelor
în zone rurale (deh, concurenţa). Oamenii se întorc cu
rezultatele analizelor la medicul de familie iar laboratoarele se
întorc cu faţa spre stat pentru a primi banii care li se cuvin
pentru serviciile prestate.
Şi astfel ajungem din nou în "zona
crepusculară" pe care o evocam în această rubrică în
urmă cu câteva luni: relaţia cu instituţiile statului.
Printre clienţii mei se numără şi un centru medical dotat cu un
laborator modern, care este angrenat în programul PNESSPAMP.
Eram în ultimele zile de vacanţă când primesc un
telefon de la directorul centrului: Ni se cer rapoartele pentru
decontare. Putem să le furnizăm? Desigur, doar nu degeaba am
informatizat întreaga activitate. Datele sunt în sistem,
nu trebuie decât să vedem forma de raportare şi să scriem o
rutină care să le aşeze după cerinţe. Există ceva specificaţii?
Păi... să vezi... există un program de culegere de date...
Privirea mi s-a înnegurat, dar mi-am păstrat sângele
rece: Cu siguranţă trebuie să aibă măcar nişte posibilităţi
de import de date. În naivitatea mea, speram ca exemplul oferit
de Ministerul Muncii privind raportările în format XML au fost
urmate şi de Ministerul Sănătăţii.
Nici vorbă. Programul furnizat cu atâta
amabilitate de Ministerul Sănătăţii -- care, în treacăt
fie spus, nu rulează decât pe sisteme Windows -- nu dispune
de nici o posibilitate de import de date iar în partea de
export este perfect opac. Tradus în termeni practici, aceasta
înseamnă că bieţii angajaţi ai centrului medical trebuie să
culeagă manual toate datele privitoare la buletinele de analize:
nume, CNP, valorile normale minime şi maxime pentru fiecare analiză
şi, desigur, rezultatele propriu-zise. E vorba de mii (şi uneori
zeci de mii) de buletine, cu o medie de 6-7 analize, dintre care două
sunt complexe (adică furnizează mai multe rezultate simultan). Şi
toate acestea în condiţiile în care datele respective
există în format electronic, pentru că e greu de imaginat un
laborator care manevrează sute de buletine de analize zilnic fără
un sistem informatic. Ce poate fi mai stupid decât să
introduci manual date pe care sistemul de preia direct de la
aparatele cu o precizie de câteva zecimale?
Poate vă imaginaţi că structurile de date sunt
complexe şi exportul datelor într-un format acceptabil de
către bazele de date centrale ar fi un proces laborios. Nu este
cazul. Deşi programele de evidenţă pentru un laborator medical
sunt într-adevăr foarte complexe, rapoartele cerute sunt
simple ca structură (la limită, tabelare), iar în XML se
poate defini o gramatică elegantă care să facă datele portabile
între orice sisteme, indiferent de aplicaţie şi de platforma
de calcul.
Ultima oră: Se anunţă că mâine va fi
furnizat un modul de import. De ce nu un format de export?