De fiecare dată când discut cu cineva care nu este la curent cu mişcarea FLOSS (Free/Libre/Open Source Software) ajung să fiu întrebat -- într-o formă sau alta -- care este motivaţia celor care participă voluntar la astfel de proiecte. Desigur, aici urmează o frumoasă poveste despre istoria Linux-ului şi tot felul de consideraţii empirice despre altruism, despre câştigarea unei reputaţii şi, mai cu seamă, despre "spiritul comunităţii" etc. Evit să mă refer la un ingredient esenţial -- care apare chiar în titlul biografiei lui Linus Torvalds: "Just for fun" -- fiindcă ştiu că interlocutorul urmează să-şi frece degetul mare de index, gest care în toate limbile înseamnă acelaşi lucru. Da, există şi un model economic în spate.

De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate şi o serie întreagă de aspecte par contradictorii în acest fenomen. Dincolo de "bibliile" mişcării OS/FS (open source/free software), a crescut un munte de studii -- mai mult sau mai puţin academice -- care încearcă să privească această formă de producţie din toate perspectivele posibile. De pildă, istoricii şi antropologii argumentează că în toate timpurile a existat o "economie comunitară" -- de exemplu "claca" ce încă se mai practică în unele comunităţi rurale. Mult mai interesante mi s-au părut însă studiile ce tratează aspectele demografice, care pun în evidenţă câteva lucruri interesante.

Cine sunt cei care participă la proiectele OS putem să intuim: tineri, majoritatea cu studii superioare şi, într-o proporţie covârşitoare, bărbaţi (anumite studii pun în evidenţă o atitudine de-a dreptul sexistă în comunităţile OS). Însă de unde provin aceştia e o chestiune mai nuanţată. În cifre absolute, America de Nord domină. Însă dacă ponderăm datele în funcţie de populaţie, lucrurile se mai echilibrează iar harta se colorează destul de intens şi în Australia şi Europa de vest. Altfel spus, ţările bogate au cel mai mare număr de dezvoltatori OS, ceea ce ar putea conduce la ideea că accesul la tehnologie are un rol important. Această observaţie a îndemnat cercetătorii să pondereze cifrele şi cu un indicator din această categorie (accesul la internet broadband), iar culorile s-au schimbat din nou: unele ţări cu un PIB mai mic pe cap de locuitor (precum Rusia sau Mexic) încep să capete culori palide. Însă concluzia de ansamblu este că ţările scandinave conduc aproape detaşat, iar faptul că Linux, PHP şi MySQL provin din această zonă nu face decât să confirme acest rezultat.

În privinţa motivaţiilor, lucrurile sunt ceva mai complicate, mai ales pentru că fenomenul este în evoluţie. Unii numesc deja această etapă "Open Source 2.0" iar studiile relevă că există diferenţe notabile între cele două curente ale mişcării. În vreme că curentul "free software" -- în varianta lui Stallman -- continuă tradiţia "good old-fashioned hacker communities" (punând la bază voluntariatul şi auto-organizarea), curentul "open source" -- varianta Perens & Co. -- se apropie mai mult de mainstream, combinând voluntariatul cu muncă plătită şi comunităţile informale cu companiile comerciale. Autorii lucrării "The Protestant ethic strikes back: Open source developers and the ethic of capitalism" şi-au bazat măsurătorile pe studiul comunităţilor care participă la patru proiecte open source: Debian (distribuţie Linux), Gnome (platformă de calcul / mediu desktop), Eclipse (framework software independent de platformă) şi MySQL (sistem de baze de date). Cum era de aşteptat, comunităţile Debian şi Gnome valorizează mai mult "the hacker ideology"(în tradiţia Linux), în vreme ce comunităţile Eclipse şi MySQL sunt mai apropiate etica muncii salarizate (în tradiţia weberiană, la care face trimitere şi titlul studiului). Evident, ultimele două sunt proiecte cu baze corporatiste -- Eclipse este iniţiat şi finanţat de IBM, iar MySQL este un proiect condus de compania cu acelaşi nume. De remarcat că media de vârstă pentru Debian şi Gnome este cu circa zece ani mai mică decât pentru Eclipse şi MySQL iar ideea implicării companiilor în proiecte OS este agreată în egală măsură de toate comunităţile. Studiul complet îl găsiţi în numărul 2/2007 al e-zinei First Monday.

Situaţia României este oarecum ciudată în acest context. Pe de-o parte, utilizarea produselor open source este destul de răspândită iar susţinătorii mişcării sunt numeroşi. Pe de altă parte, există puţini participanţi activi la proiecte OS iar o comunitate propriu-zisă (fie şi informală) e greu de identificat. Poate conferinţa eLiberatica va răspândi câteva seminţe roditoare.