Scandalurile care au însoţit recentele examene de
capacitate şi, mai ales, de bacalaureat m-au afectat nu doar în calitate
de cetăţean responsabil şi plătitor de taxe, ci şi în
calitate de părinte. După doisprezece ani de discursuri moralizatoare
despre valoarea educaţiei, despre egalitatea şanselor, despre partea
care ţi-o aduce cartea -- şi aşa mai departe, ştiţi
prea bine textele acestea -- sunt pus în faţa televizorului să admit
că... de fapt... să vezi... nu totul e perfect... nu întotdeauna
viaţa e cinstită... Sunt sigur că doar educaţia
extraşcolară a împiedicat-o pe fiica mea să-mi întoarcă o
replică ucigătoare: Bla-bla-bla.
Bine, e dreptul meu să fiu indignat, dar ce
legătură are asta cu calculatoarele, reţelele, gadgeturile
tehnologice şi celelalte subiecte despre care sunt sigur că
vreţi să citiţi în această revistă? Eu cred că
are, pornind de la o întrebare simplă: transmiterea prin internet a
subiectelor de examen nu ar fi asigurat oare o secretizare mai bună? Nu ar
fi fost mai ieftină şi mai comodă? Mi se pare absurd: s-a investit
un munte de bani în informatizarea sistemului şcolar şi, totuşi,
subiectele sunt cărate în desagă, prin trenuri de noapte, de
inspectori puşi aiurea pe drumuri.
Desigur, se pot aduce argumente pertinente împotriva acestei
abordări. Unele simple şi concrete: nu toate liceele patriei dispun
de infrastructura necesară -- acces la internet, computere sigure etc. --
pentru această operaţiune. Oare? Nu toate liceele au organizat
examene iar "centrele" selectate în acest scop se poate presupune că erau
cele mai bine dotate (altfel înseamnă că au fost prost alese). S-ar
mai putea argumenta că internetul nu e suficient de sigur, atât din punct
de vedere al confidenţialităţii cât şi din punct de vedere
al fiabilităţii. Orice elev bine instruit în informatică ar
putea găsi cel puţin câteva metode de a rezolva aceste probleme, cu
soluţii de rezervă pentru orice situaţie. La modul cel mai
simplu, documentele în formă criptată ar fi putut fi trimise mult
înainte către centre -- eventual însoţite de progrămele simple de
verificare a integrităţii -- urmând ca în dimineaţa examenului
să fie trimise doar cheile de decriptare. La limită, puteau fi
dictate la radio. Prea complicat? Nici vorbă -- ca dovadă faptul
că până la urmă cam aşa s-a procedat cu subiectele de
rezervă, după ce s-a constatat compromiterea celor iniţiale.
Însă mult mai consistentă mi se pare o altă
abordare, pe care am întâlnit-o pe o listă de discuţii: Din moment ce
problemele apărute au fost de ordin administrativ, soluţiile care se
impun sunt tot de ordin administrativ, nu tehnologic. Altfel spus, tehnologia
nu este un remediu pentru o organizare defectuoasă. Tehnologia nu
elimină incompetenţa, indolenţa, corupţia şi toate
celelalte păcate care pătează obrazul unui mamut birocratic.
Până la un punct, nu pot să contest justeţea acestui punct de
vedere. Însă pot să încerc şi o altă perspectivă,
pornind de la un truism: organizarea eficientă se bazează pe
proceduri riguroase, impuse pe linie administrativă. Dar ce modalitate mai
riguroasă de a forţa respectarea procedurilor cunoaşteţi
decât un sistem informatic? În prostia lor, computerele nu înţeleg
derogările decât în condiţii foarte stricte. Să luăm doar
exemplul testelor naţionale pentru capacitate. Dacă fluxul
persoanelor în incinta ministerului ar fi fost consemnat cu un sistem
informatic, funcţionarul care a eliberat subiectele de concurs ar fi
trebuit să valideze undeva valabilitatea documentelor "mesagerului"
şi ar fi devenit răspunzător pentru această operaţie.
Chiar şi în cazul bacalaureatului, un traseu prestabilit al documentelor
electronice ar fi putut evita o parte din riscuri.
Există însă şi semne bune. Internetul a fost
bine folosit pentru afişarea rezultatelor şi chiar faptul că
sistemul n-a făcut întotdeauna faţă solicitărilor este un
semnal pozitiv. Web-ul a devenit mediul preferat de elevi şi
părinţi, dovedind astfel că a depăşit "masa
critică" necesară pentru a fi folosit pentru mai multe servicii
publice. Însă cel mai mult m-a bucurat implicarea masivă a elevilor,
părinţilor şi profesorilor în multe forumuri în care s-au
discutat problemele bacalaureatului. Pentru cine are ochi de văzut,
reţeaua a consemnat toate problemele, neregulile şi
mârşăviile care au însoţit examenele de anul acesta şi,
prin extensie, multe dintre păcatele sistemului nostru educaţional.
