Vreme de mai mult de zece ani, toate discursurile politicienilor -- mai ales în perioadele electorale -- menţionau "producţia de software" românească ca una dintre ramurile cele mai promiţătoare pentru "relansarea economică" a ţării şi erau împănate cu promisiuni mai mult sau mai puţin aberante despre modalităţile în care va fi sprijinită şi susţinută. Poate vă mai amintiţi de celebrele "parcuri tehnologice" care se proiectau şi se mutau de la Horezu la Galaţi după cum se schimba vântul, sau chiar de măreţele planuri pe 20 de ani privind informatizarea patriei. Vă amintiţi degeaba, pentru că nu s-a ales mai nimic de ele. În afară de o reducere fiscală pentru programatori -- iniţiativă lăudabilă, deşi prin termenii ei se vizau în mod evident doar firmele care lucrau pentru export -- suportul administraţiei pentru acest sector se rotunjeşte fără erori majore la zero.

Şi totuşi, orice analiză economică serioasă constată că astăzi industria informatică este deja o componentă importantă a economiei naţionale, este sectorul cu cea mai accelerată creştere şi este, indiscutabil, cel mai bine pregătit pentru piaţa extrem de concurenţială în care vom intra odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Desigur, contribuţia marilor companii străine care şi-au deschis în România centre de dezvoltare software este semnificativă, însă probabil că statistic ele reprezintă mai degrabă excepţia. Marea majoritate a firmelor de software au pornit de foarte jos, de la mici afaceri "de apartament" (pe care un fost ministru al finanţelor se căznea să le impoziteze), de la mici grupuri de prieteni entuziaşti şi cam naivi sau, mai spre zilele noastre, din investiţiile unor oameni de afaceri cu viziune. Prin natura domeniului, chiar şi azi firmele de software sunt mici (se pot număra pe degete cele care depăşesc suta de angajaţi), adică de înscriu în categoria IMM-urilor cuminţi şi plătitoare de impozite, pe care toate guvernele s-au întrecut să le jupoaie pentru a umple cumva imensele găuri negre produse de nişte industrii-fantomă.

Poate semnul cel mai evident al succesului producătorilor de software este tocmai o criză. Criza de personal. În ciuda anilor în care promoţii întregi de absolvenţi ai facultăţilor de profil îşi făceau bagajele pentru emigrare imediat după examenul de licenţă, România are încă un procent foarte ridicat de specialişti IT raportat la populaţie. Iar dacă totuşi nu se găsesc programatori, e pentru că această nouă industrie (da, este deja o industrie) a reuşit să absoarbă toată forţa de muncă disponibilă. Nici în această privinţă guvernanţii nu dau semne că intenţionează să ajute cu ceva, deşi ar avea posibilitatea să acţioneze la nivelul sistemului de învăţământ.

Toate bune şi frumoase, veţi zice. Că guvernanţii nu iau exemplu de la ţări precum Irlanda, India sau Israel în privinţa susţinerii unei industrii extrem de eficiente, nu mai este o revelaţie. Dar dacă tot nu ajută, măcar să nu încurce. Pentru că asta pare principala lor ocupaţie.

Iată cum. Ieri îmi calcă pragul biroului doi domni simpatici de la o instituţie antipatică, numită Garda Financiară. Singurul lucru care părea să-i intereseze era dacă produc sau nu programe pentru calculator. N-am ştiut ce să răspund -- la urma urmei, ce este de fapt un "program pentru calculator" în zilele noastre? -- aşa că cei doi s-au arătat dornici să afle singuri răspunsul consultând contractele şi facturile. Cum toate aveau ca obiect "servicii" (care cuprind de regulă şi dezvoltare de software), au ajuns la concluzia sănătoasă că nu produc şi, cum alte nereguli nu s-au vădit, m-au lăsat în pace şi s-au grăbit spre alţi truditori într-ale softului. Care însă nu au mai avut norocul meu. Motivul acestei veritabile razii (am aflat apoi de la confraţi) l-a constituit de fapt o ordonanţă guvernamentală (25/2006) care urmăreşte (cică) "întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor" (pe scurt, ORDA).

O simplă lectură a textului (încercaţi legislatie.just.ro) vă va arunca în plin absurd. Toţi producătorii de software trebuie să-şi înregistreze toate programele într-un mare Registru Naţional! Din fericire, asociaţiile de profil au luat atitudine şi depun eforturi pentru a aduce legiuitorul la raţiune -- prin reducerea obligativităţii (?) doar la softul "la cutie". Aşadar, dacă credeţi că industria de software românească s-a dezvoltat fără ajutorul administraţiei, greşiţi. S-a dezvoltat în ciuda ei.