Probabil că
atunci când veţi citi aceste rânduri veţi fi deja plictisiţi de
nenumăratele retrospective ale anului 2005 pe care presa şi
televiziunile vi le vor fi prezentat. Şi totuşi, anul a fost unul
prea interesant din perspectiva tehnologiilor pentru ca să nu încerc
şi eu o scurtă trecere în revistă. Desigur, nu am pretenţia
că sunt obiectiv şi cu atât mai puţin exhaustiv.
Cea mai importantă evoluţie în domeniul
tehnologiilor informatice în anul 2005 e fost una mai degrabă
teoretică şi se referă la afirmarea unui concept. În lipsa unei
idei mai bune, comentatorii i-au zis "Web 2.0" şi se pare că termenul
a făcut carieră, chiar dacă semnificaţia sa a fost destul
de vagă. Abia spre sfârşitul anului Tim O'Reilly a publicat un eseu
prin care a reuşit să pună o oarecare ordine în domeniu,
după care a urmat o veritabilă dezbatere globală.
În esenţă, Web 2.0 este mai degrabă o
nouă viziune asupra web-ului decât o tehnologie sau un grup de tehnologii.
Web-ul încetează să fie un simplu (dar imens) depozit de documente
şi devine o "platformă", fundamentul comun pentru ceva mult mai
dinamic: serviciile -- adică aplicaţii care sunt accesibile
oricărui utilizator care dispune de un simplu browser web. Bineînţeles
că serviciile web nu sunt o noutate, însă modul de abordare este
diferit: serviciile noului web au un pronunţat caracter social, pentru
că s-a dovedit că de fapt utilizatorii sunt cei care dau valoare
serviciilor. Iată, de pildă, un motor de căutare precum Google.
Calitatea sa principală este nu atât faptul că produce milioane de
rezultate cât acurateţea cu care le ordonează după
relevanţă. Tehnologia pe care o foloseşte în acest scop
(PageRank) se bazează pe analiza referinţelor către fiecare
pagină, aşa încât de fiecare dată când într-una dintre paginile
web pe care le publicăm facem referinţă la o altă
pagină, contribuim cu o nouă "sinapsă" şi, împreună cu
alte milioane de utilizatori, vom face din Google un serviciu mai bun. Dacă
mai considerăm aici şi blogosfera, reţelele sociale,
comunităţile create în jurul unor proiecte (precum Wikipedia) sau a
unor forumuri, va fi limpede că serviciile cele mai bune sunt cele care
beneficiază de "inteligenţa colectivă" a comunităţilor
de utilizatori.
Se poate vorbi la nesfârşit despre Web 2.0, dar
devine tot mai clar că marile "hituri" ale anului 2005 gravitează în
jurul acestui concept. Mozilla Firefox a devenit atât de popular nu doar pentru
că este rapid, sigur şi uşor de folosit, ci şi pentru
că interfeţele sale publice au permis unui comunităţi de
programatori să proiecteze nenumărate plug-in-uri care-l
conectează pe utilizator la o întreagă panoplie de servicii. La fel
este şi întregul sistem de operare MacOS X Tiger, unde limitele dintre
sistemul propriu şi internet se estompează. Până şi iPod
îşi datorează în bună măsură succesul serviciilor web,
postcasting-ul fiind doar un exemplu.
Şi în spatele tehnologiilor în vogă în
2005 se ascunde acelaşi Web 2.0 şi nu este întâmplător că
Ajax ţine capul de afiş. Desemnând mai degrabă un set de
tehnologii sau o tehnică de dezvoltare, Ajax (Asyncronous JavaScript
and XML) este o găselniţă genială, care permite
(printr-un obiect numit XMLHttpRequest) realizarea transferului de date între
serverul web şi browser în background, independent de transferul paginii.
Rezultatele sunt uluitoare: practic, o aplicaţie web se comportă în
browser ca o aplicaţie desktop.
De aici încolo se deschide calea spre tot mai multe
servicii web care ne vor transforma computerul personal într-un simplu terminal
al Reţelei. Ne vom face poşta cu Gmail şi putem fi siguri
că cei 2,6 GB ne vor fi suficienţi. Ne vom păstra pointerii spre
pagini web la Del.icio.us, unde vom avea avantajul că vom găsi
şi sistemele de bookmarks ale altor utilizatori cu aceleaşi
preocupări. Ne vom posta pozele la Flickr şi le vom partaja cu
prietenii, familia sau lumea întreagă. Ne vom scrie documentele cu
Writely, un procesor de text online comparabil cu orice program desktop, care
ne mai permite şi colaborarea şi controlul versiunilor. Ne vom salva
documentele în sisteme de fişiere online precum Openomy sau AllMyData. Ne
vom administra proiectele cu Basecamp. Ne vom planifica activităţile
cu Zimbra... Până la urmă, ne vom muta cu totul în web.
