În anul 1996 am fost pentru prima (şi ultima) oară la CeBIT, în calitate de jurnalist. Cum părerea mea este că tehnologia nu se vede ci "se povesteşte", mi-am petrecut cea mai mare parte din timp prin sălile de conferinţe. Printre altele, am asistat la o prezentare susţinută de nişte băieţi de la o mică firmă din Hamburg care se numea Star Division GmbH. Produsul pe care-l prezenta era -- nici mai mult, nici mai puţin -- o suită de birotică care îşi dorea să rivalizeze cu Microsoft Office. Punctul forte era caracterul multiplatformă, suita Star Office fiind disponibilă pe Windows, Mac, OS/2 (remember?) şi Unix. Entuziasmul lor a stârnit şi nişte zâmbete prin asistenţă, dar flerul jurnaliştilor de la Byte (remember?) a funcţionat iar produsul a primit premiul pentru cea mai bună (sau măcar interesantă) aplicaţie.

La vremea aceea Linux şi întreaga mişcare open source păreau doar un experiment interesant, Apple era la pământ iar Google încă nu exista. N-am mai auzit de Star Division până în august 1999, când o ştire obscură anunţa că firma a fost cumpărată de Sun Microsystems. Cei puţini care ştiau despre ce era vorba se întrebau dacă nu cumva Sun se pregăteşte să avânte într-un război pe piaţa produselor de birotică şi, dacă da, care va fi strategia. Răspunsul a venit după un an, când Sun a publicat în regim open source codul aplicaţiei şi o comunitate de voluntari s-a arătat dornică să dezvolte în continuare produsul. Aşa s-a născut OpenOffice.org.

Gata cu istoria. Suntem în 2005 iar topul celor mai "cool" 40 de firme publicat de revista Wired în numărul din mai consemnează pe primele cinci poziţii (în ordine) pe Apple, Google, Samsung, Amazon şi Yahoo. Dacă scoatem de aici pe Samsung -- care, în paranteză fie spus, a înregistrat în 2004 profituri mai mari decât Sony, Matsushita, Motorola şi Nokia laolaltă -- rămânem cu patru companii a căror preocupare principală este web-ul. Mai trebuie remarcat că softul open source a intrat în mainstream, fiind promovat, susţinut şi folosit de coloşi de talia unor IBM (care şi-a portat aplicaţiile pe Linux) sau Sun (care a scos Solaris în open source), ca să nu mai vorbim despre faptul că elegantul sistem de operare MacOS X se bazează pe un nucleu open source (Darwin) şi că cele circa 250.000 de servere de la Google rulează la unison Linux şi MySQL.

Însă mai interesant este că spiritul open source s-a difuzat în întregul web şi a generat un veritabil model (numit adesea "peer production") care stă la baza a ceea ce se cheamă mai nou "arhitectura participării" -- o caracteristică esenţială a web-ului modern (zis Web 2.0), bazat pe servicii. În această categorie se poate înscrie, de pildă, Wikipedia, dar de fapt întreaga blogosferă, reţelele sociale şi serviciile de comunicare peer-to-peer ilustrează această nouă paradigmă, în care utilizatorii adaugă valoare serviciilor pe care le folosesc. Explicit sau implicit. Un exemplu notabil este Amazon, unde participarea explicită înseamnă redactarea unor recenzii, contribuţiile la listele tematice sau simpla apreciere (prin "steluţe") a produsului, în vreme ce istoria achiziţiilor şi căutărilor sunt folosite pentru a defini tipare comportamentale, pe baza cărora sunt furnizate vizitatorilor sugestii pertinente privind alte produse care pot prezenta interes. La polul opus, servicii precum BitTorrent sau Skype devin cu atât mai valoroase (prin eficienţă sau calitate) cu cât creşte numărul utilizatorilor.

Google, noul gigant al internetului, demonstrează însă cel mai clar cum participarea utilizatorilor poate fi transformată în bani. Serviciile sale de publicitate contextuală, AdWord şi AdSense, aduc profit nu doar companiei ci şi utilizatorilor care agreează să afişeze mesaje publicitare furnizate de Google, ba chiar şi clienţilor de publicitate, care datorită sistemului pay-per-click plătesc doar pentru vizitatorii interesaţi. Un alt exemplu este serviciul de recrutare H3.com, în care recompensa oferită de un angajator pentru un job este împărţită între utilizatorii care au condus la angajarea unui candidat.

Şi peste toate acestea, web-ul tinde să cucerească desktop-ul. Zilele trecute, Google şi Sun au semnat un acord prin care Google Toolbar va furniza utilizatorului opţiunea directă de a instala mediul Java şi, în curând, OpenOffice. Se simte cineva ameninţat?