Un cititor al acestei pagini mi-a scris pe la sfârşitul anului trecut şi m-a întrebat care cred că vor fi consecinţele unei creşteri semnificative a vitezei şi capacităţii de transport a Internetului, aşa cum se prefigurează într-un viitor relativ apropiat. Din păcate am pierdut mesajul cu ocazia unor incidente care s-au soldat cu re-instalări de sisteme de operare şi alte asemenea delicii, astfel că n-am mai apucat să-mi declin competenţa în această problemă.

Totuşi, problema m-a urmărit... Într-adevăr, ce-ar fi dacă această creştere ar fi -- să zicem -- de un ordin de mărime? Am trecut în revistă toate aplicaţiile pe care le dezvolt sau le folosesc în mod curent şi rezultatul nu a fost edificator. Ar fi mai bine, cu siguranţă, dar n-ar fi extraordinar. Viteza cu care un formular dintr-o aplicaţie intranet se încarcă este decentă iar pentru download-uri masive noaptea e tocmai potrivită. Pe de altă parte, se poate presupune că majoritatea aplicaţiilor sunt concepute având în vedere limitările actuale şi ştiu cu siguranţă că nu folosesc servicii Internet pentru care viteza de care dispun este insuficientă. De pildă video-conferinţă.

Ok, atunci să plusăm: două ordine de mărime. Aici lucrurile încep să devină extrem de interesante, pentru că asta înseamnă că streamming-ul video şi audio de înaltă calitate ar fi asigurat, ceea ce ar însemna mană cerească pentru industria divertismentului. Însă, pornind de aici, implicaţiile sunt greu de bănuit. Un exerciţiu de imaginaţie nu strică, mai cu seamă că cei mai mulţi dintre noi vom apuca acele vremuri. Sper.

În primul rând, mi se pare evident că în casele noastre vor intra doar două fire: cel de alimentare electrică şi cel de date. Telefonia, televiziunea şi radioul ne vor veni prin Internet. În principiu, telefonia ar trebui să furnizeze şi serviciile de video-conferinţă, ceea ce însă n-ar însemna cine ştie ce revoluţie.

Pe de altă parte, colecţiile noastre de CD-uri şi de DVD-uri se vor duce acolo unde s-au dus deja vinilurile şi casetele: în amintire. Video şi audio la cerere va fi o industrie globală şi probabil că o mică taxă anuală ne va permite oricând să vedem orice film vrem sau să ascultăm ce ne doreşte sufletul. Sau poate vom putea alege între a plăti o taxă şi a accepta reclamă. Care reclamă poate fi furnizată şi de ISP-ul local şi în consecinţă s-ar putea să se refere la băcănia din colţ sau la supermarketul din cartier.

În privinţa televiziunii, la prima vedere lucrurile nu vor părea mult diferite. Doar că în loc să avem de ales între 50 de programe, vom avea de ales din vreo 50 de mii. Pe de-o parte, este de presupus că fiecare televiziune comercială din lume se va pune la dispoziţia tuturor telespectatorilor potenţiali de pe glob, aşa cum fac deja tot mai multe posturi de radio. Pe de altă parte, vor apărea nenumărate posturi mici de televiziune, deoarece transmisia prin Internet va necesita costuri minime. Desigur, vor fi o mulţime de OTV-uri mai mult sau mai puţin interesante, dar vor fi şi televiziuni specializate, televiziuni educative, televiziuni de artă... CNA-ul va avea multă treabă.

Dar schimbările vor fi mai profunde, pentru că însăşi natura televiziunii se va schimba. Va deveni mult mai interactivă. Ştirile de la ora şapte vor fi la ce oră vreau eu, pentru că e de presupus că voi putea avea acces la emisiunile deja difuzate, exact aşa cum azi am acces la articolele din ediţiile trecute ale unui ziar publicat pe Web. Intervenţiile telefonice ale spectatorilor vor putea la rândul lor să fie video, graţie unui banal webcam. Probabil că, în cazul unei transmisiuni sportive voi putea alege eu însumi ce fază vreau s-o revăd şi din ce unghi. În fine, interactivitatea va putea face din învăţământul la distanţă o realitate curentă.

O potenţială problemă ar fi faptul că stăpânirea unui astfel de televizor -- dar va mai fi el "televizor"? -- s-ar putea dovedi o treabă cam complicată. Îmi imaginez că "telecomanda" uzuală va fi un soi de PDA, capabil să se conecteze la orice echipament din casă şi să afişeze pentru fiecare dintre ele meniurile specifice. Însă m-am convins că pentru tânăra generaţie astfel de probleme nu există.

Cer prea mult?