Nu demult, mi s-a pus o
întrebare nu tocmai uşoară: ce pregătire i-ar trebui unui
jurnalist pentru a aborda subiecte legate de informatică? Fiind în
bătaia camerelor de luat vederi, timpul era prea limitat pentru a dezvolta
subiectul aşa cum s-ar fi cuvenit, aşa că am improvizat o
variantă prescurtată de răspuns. În esenţă, am
subliniat că - asemenea oricărui domeniu al jurnalisticii -
abilităţile de comunicare sunt cele mai importante, iar acestea
ţin atât de talent cât şi de o cultură generală solidă,
care aduce cu sine capacitatea de sinteză şi o sumă de
abilităţi discursive capabile de a capta atenţia cititorului.
Nu este mai puţin
adevărat că răspunsul depinde şi de perspectiva din care
jurnalistul priveşte domeniul IT, de specializarea sa jurnalistică.
Astfel, pentru jurnalistul care abordează informatica prin prisma
tehnologiei, studiile de specialitate sunt de un real ajutor, aşa cum
pentru domeniul business-ului IT studiile economice pot fi de folos...
Însă diversitatea profesiilor de bază ale redactorilor şi
colaboratorilor cu care am lucrat la diverse reviste de informatică
- medici, arhitecţi, filologi etc. - mi-a întărit convingerea că
nu studiile de specialitate sunt esenţiale. Mai mult chiar, uneori acestea
tind să îngusteze perspectiva şi să producă în cele din
urmă prezentări anoste şi lipsite de o necesară plasare
într-un context mai larg.
Aceste consideraţii
n-ar fi depăşit sfera jurnalului meu mai mult sau mai puţin
intim dacă zilele trecute n-aş fi intrat într-o controversă cu
iz de flame war într-un forum virtual. Subiect era oarecum similar. Ce
competenţă are Lucian Mândruţă să semneze editoriale
IT în Jurnalul Naţional? Mai mult: cum îşi permite Andrei
Pleşu să abordeze un subiect legat de Internet în rubrica sa din
acelaşi ziar? Lipsiţi fiind de competenţele specialistului în
informatică, autorii citaţi riscă să-i dezinformeze prin
articolele lor pe cititorii ziarului. Trebuie să admit că iritarea în
faţa acestei abordări mi-a fost sporită şi se faptul
că, indirect, m-am simţit şi eu vizat. Deşi am studii de
specialitate, abordez adesea în această rubrică subiecte care -
deşi au tangenţă cu informatica - ies din ceea ce s-ar numi
sfera mea de competenţă: vorbesc despre ameninţările la
adresa intimităţii personale pe care le aduce Sistemul Informatic
Integrat fără a fi jurist, îmi exprim părerea despre
învăţământul de specialitate fără a avea vreo
calificare pedagogică şi aşa mai departe...
Sunt însă câteva
precizări care trebuie făcute. Toate articolele puse în discuţie
sunt, mai mult sau mai puţin explicit, articolele de opinie. Cititorul se
confruntă cu opinia autorului şi poate fi sau nu de acord cu acesta.
Cititorul caută aceste articole - cu atât mai mult cu cât sunt semnate de
persoane cu notorietate - pentru a găsi mai degrabă puncte de vedere
decât informaţii tehnice sau sfaturi de viaţă. Comentariile lui
Lucian Mândruţă, vizând cu precădere piaţa de consum, le
citesc cu multă plăcere, chiar dacă el este un amator pasionat
de gadgeturi high-tech în vreme ce eu nu sunt (sau poate tocmai de aceea).
Dacă însă aş sta să aleg ce aparat foto digital să
cumpăr, aş apela la o revistă de specialitate sau la situri web
de specialitate.
Cazul comentariului lui
Andrei Pleşu - Scriitorii de Internet - este însă mult mai
interesant, pentru că abordează dintr-o perspectivă mai
degrabă psihologică o formă nouă de comunicare pe care
Reţeaua o face posibilă: comentariile cititorilor ziarelor de pe Web
pe marginea diferitelor articole. Cu siguranţă profilurile
schiţate sunt veridice şi este suficient să parcurgi astfel de
comentarii pe situl Evenimentul Zilei pentru a te convinge. Însă
orientarea articolului spre tipologiile "patologice" lasă oarecum
descoperită partea pozitivă a acestui gen de comunicare
spontană, vie, de neconceput cu câţiva ani în urmă. Iar
comentariile mai mult sau mai puţin înţepate ale cititorilor au
evidenţiat tocmai această parte. Rezultatul este că articolul
luat împreună cu comentariile formează un nou "obiect" publicistic,
mai complet şi mai informativ.
Până la urmă,
la ce ne foloseşte facultatea de calculatoare ca să analizăm transformările
pe care Internetul le induce în mass media tradiţională precum
şi noile forme de comunicare pe care acesta le face posibile? Suntem oare
mai avizaţi decât Andrei Pleşu?
În celebra sa carte What
Will Be, Michael Dertouzos prezicea că tagma "tehnicienilor" se va
contopi cu cea a "umaniştilor". Speranţa mea e că n-a
greşit.
