În 1990, odată cu explozia presei libere
româneşti, au apărut în chioşcuri şi publicaţiile
străine. După atâţia ani de izolare, aveam şansa să
citesc Newsweek sau Le Figaro. Mi se părea grozav. Apoi a
venit televiziunea prin cablu şi puteam urmări BBC World sau TV5.
Încă un pas spre lume. Apoi presa scrisă şi audiovizuală
românească a îmbrăcat haine occidentale, astfel încât conectarea
noastră cu lumea a devenit şi mai strânsă. Cu bune şi cu
rele.
Însă nimic nu s-a comparat cu Internetul, mai ales
că - într-un fel - am crescut împreună. Îmi amintesc de primul e-mail
pe care l-am primit, de primele sesiuni FTP şi de prima navigare pe Web.
Era ca un soi de magie. Am asistat, fascinat, la o adevărată
explozie. Şi nu doar am asistat, ci am participat. Iar această
schimbare de poziţie este fundamentală: nu mai eşti un simplu
spectator, eşti actor într-un fenomen complex, la scară
planetară.
Ceea ce a fost poate cel mai şocant pentru o
generaţie care şi-a trăit o parte din viaţă într-o
izolare informaţională (şi nu numai) aproape totală, a fost
faptul că Internetul a abolit frontierele. Dintr-o dată, am devenit
cetăţeni planetari. În Internet, unde este o întrebare la care
se răspunde cu un IP. Că acesta corespunde în serverele DNS unui .ro
devine din ce în ce mai irelevant.
Astăzi suntem din ce în ce mai dependenţi de
Internet, iar pentru o nouă generaţie - crescută cu telecomanda
în mâini - acesta tinde să facă parte din natură. Însă abia
acum începem să realizăm că, deşi ne-a schimbat prezentul
şi neîndoielnic ne va modela viitorul, Reţeaua este încă
fragilă şi necoaptă. Necazurile abia acum încep să
apară.
Spam - Unul dintre necazuri este spam-ul, mesajele
nesolicitate care ne inundă zilnic cutia poştală. Fenomenul a
luat o asemenea amploare încât, în anumite împrejurări, mesageria
electronică devine de nefolosit. Conexiunea mea de acasă este pe
linie telefonică şi obişnuiam să-mi consult din când în
când e-mail-ul... De când primesc sute de mesaje nesolicitate zilnic (multe
dintre ele de mari dimensiuni), mi-am pierdut această
obişnuinţă. Pe lângă problema conexiunii telefonice, mai
intervin câteva: spam-ul aduce nu doar oferte comerciale, ci şi obscenităţi,
escrocherii de diverse feluri şi, desigur, viruşi.
Viruşii de toate felurile există încă
de la începutul erei calculatoarelor personale, însă Internetul le-a
oferit mediul propice de răspândire. Dacă în urmă cu câţiva
ani te puteai aştepta să-ţi pice literele de pe ecran sau - în
cazurile nefericite - să-ţi pierzi datele de pe disc, astăzi
riscurile sunt de alt ordin. Reţele întregi pot fi îngenunchiate iar
neglijenţa sau ignoranţa nu fac decât să amplifice fenomenul.
Mulţi dintre viruşii din ultimul timp preferă să se
înmulţească trimiţând mesaje e-mail în numele nostru, din
propriile noastre mesaje (unele cu caracter confidenţial), către
adresele din repertoarul nostru (şi poate nu numai...). Un atentat direct
la ceea ce se cheamă privacy, dar şi hrană pentru
alţi infractori.
Crackers - Reţeaua este încă
vulnerabilă la diverse atacuri. De la simple glume ale unor puşti
teribilişti care vor doar să se distreze până la furturi de date
comise de spărgători profesionişti. De la furturi de serii de
carţi de credit până la furturi de identitate. De la simple
vandalisme şi până la adevărate războaie
informaţionale. Totul este sub o perpetuă ameninţare iar
soluţiile de securitate sunt mereu cu un pas în urma soluţiilor de
atac.
Reglementarea - Dezvoltarea Internetului a fost atât
de explozivă încât statele şi organismele internaţionale s-au
trezit, pur şi simplu, în faţa unui fapt împlinit: Reţeaua nu
aparţine nimănui. Sau, mai degrabă, e a tuturor. Tentativele de
reglementare s-au lovit mereu de caracterul trans-naţional al Internetului
şi de opoziţia înverşunată a unui popor de netăţeni.
Statele s-au resemnat să adune impozite. Atacurile teroriste din 11
septembrie au schimbat însă optica iar eforturile de a pune sub control
traficul informaţional sunt sprijinite şi de un extrem de puternic lobby
al industriilor bazate pe copyright, care-şi văd afacerile erodate.
Cum va supravieţui Internetul acestor
ameninţări? Folosindu-şi propriile forţe: arhitectura
deschisă, fluxul liber al informaţiei, cooperarea peer-to-peer
şi capacitatea de pune oamenii în contact. În ultimul Wired, Paul
Boutin ne propune 101 de moduri de a utiliza superputerea Net-ului împotriva
propriilor sale slăbiciuni (101 Ways to Save the Internet - www.wired.com/wired/archive/12.01/internet.html).
