Pregătisem pentru acest număr un text în care
mă căzneam să demonstrez că utilizarea calculatoarelor
aduce - pe lângă beneficiile pe care le ştim cu toţii - un efect
mai puţin vizibil, dar nu mai puţin important: induce rigoare şi
impune o anumită standardizare, care - cel puţin în zona
birocraţiei - este importantă.
Pretextul mi-l furnizase noua codificare adoptată de
Poşta Română, care relevă o imensă brambureală într-un
domeniu cât se poate de banal: exprimarea adreselor. Primăriile au botezat
străzile după ureche şi s-au întrecut să elaboreze cele mai
fanteziste metode de numerotare a blocurilor, Academia a sporit ceaţa
adoptând noua (sau vechea?) ortografia, iar Poşta a transcris totul în
nomenclatoare cum s-a priceput (adică folosind o notaţie
neuniformă şi mult prea liberală). Peste toate astea, constant
că nimeni nu poate să-mi spună răspicat cum se numeşte
oficial oraşul în care locuiesc. Pe situl web al primăriei e
scris într-un fel, pe panoul de la intrare e altfel, pe indicatoarele rutiere
altfel iar la gară, bineînţeles, altfel...
Concluzia era că poate n-ar fi o idee rea ca
administraţia să aducă un strop de rigoare în acest domeniu
elaborând o bază de date unificată, de interes public.
Am renunţat însă la acest text când am auzit la
radio o ştire care mi-a amintit că aceeaşi strălucită
idee le-a venit şi autorităţilor române. Numai că domeniul
pe care-l vizează unificarea şi consolidarea este cel al
informaţiilor personale, ceea ce schimbă radical datele problemei.
Foarte pe scurt, lucrurile stau cam aşa: Guvernul
României a emis o hotărâre (952 din 14 august 2003) prin care se
precizează normele de constituire ale unui aşa-numit Sistem
Informatic Integrat (SII), care va colecta toate informaţiile privind
persoanele fizice şi juridice din ţară. Lectura acestui act
normativ este un exerciţiu intelectual care, trebuie să recunosc, m-a
depăşit total.
N-am reuşit să aflu cine va proiecta, va
implementa şi, mai ales, cine va opera acest sistem. Se vorbeşte
despre un Consiliu de conducere al SSI şi despre un Centru de
management, dar nicăieri nu se spune cum se constituie acestea şi
nici cui se subordonează.
N-am reuşit să aflu ce fel de date vor fi colectate,
care este sursa acestora, cine va avea drepturi de acces şi, mai ales,
cine va acorda aceste drepturi. Cert este că arhivarea poate fi efectuată de orice persoană
juridică abilitată de Oficiul Registrului Naţional al
Informaţiilor Secrete de Stat.
N-am reuşit să aflu nici cine sunt
aşa-numiţii participanţi (sau instituţii
participante) la sistem. Adică, până la urmă, n-am reuşit să aflu nimic despre "ceva" pe
care-l finanţez din taxele şi impozitele pe care le plătesc şi
care va gestiona informaţii despre mine.
Poate singura informaţie relevantă o constituie
semnatarii hotărârii. După primul ministru urmează
Alexandru-Radu Timofte (directorul SRI), urmat de domnii Nica, Rus şi
Tănăsescu.
Poate că sunt paranoic şi mă agit degeaba.
Doar există o lege privind prelucrarea datelor cu caracter personal
şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor
(676/2001) precum şi o lege pentru protecţia persoanelor cu privire
la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date (677/2001)... Da, există, numai că ambele legi
prevăd o excepţie: nu se aplică atunci când e vorba de
"activităţi" în domeniul apărării naţionale, a
siguranţei naţionale etc.
În data de 3 decembrie 2003, Asociaţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki (APADOR-CH) s-a adresat
justiţiei pentru a cere anularea hotărârii 952. De asemenea, a dat în
judecată Guvernul României precum şi pe toţi semnatarii
hotărârii. Spre deosebire de mine, APADOR-CH dispune de jurişti
şi consultanţi care ştiu să citească o lege (chiar
elaborată de guvernul României) şi care ştiu să o pună
în contextul legislaţiei româneşti şi internaţionale. În
motivaţia acţiunii se menţionează o serie de aspecte care
mie, ca profan, mi-au scăpat.
Astfel, Hotărârea aprobă nişte norme şi
proceduri privind SII, dar nu există nici o lege prin care SII să fi
fost creat. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării - evocat în
preambulul hotărârii nu are putere legislativă. Nici un aspect
privind acest sistem informatic nu a trecut prin Parlament, deşi
importanţa sa este enormă. Însă cel mai grav aspect este că
nu se prevede nici o posibilitate ca persoanele fizice sau juridice să
aibă acces la informaţiile care-i privesc şi nici să afle
la în ce scopuri vor fi folosite acestea.
În absenţa oricărui control public, poarta spre
abuzuri este larg deschisă.
