Mulţi cred (şi nu doar copiii) că oamenii care au trăit în urmă cu câteva mii de ani erau nişte pitecantropi ceva mai evoluaţi, căznindu-se să scoată sunete articulate. Însă unii dintre noi ştiu că, de fapt, omul în sine n-a evoluat sensibil de pe vreme când a descoperit focul. Grecii - nişte balcanici, nu-i aşa? - au inventat democraţia şi pe urmă au aşteptat vreo 2500 de ani ca să fie primiţi în Uniunea Europeană.

Ce ne deosebeşte pe noi, cei de acum, de atenienii din vremea lui Pericle? Singura noastră superioritate evidentă este cea tehnologică. În rest... mai apare câteodată un Socrate la televizor, dar e repede condamnat. La indiferenţă.

Cât despre democraţie... Ea a virat spre o formă reprezentativă care atenienilor le era străină. Parlamentul lor era agora şi toţi cetăţenii erau deputaţi. Dacă trebuiau alese comitete şi comisii mai restrânse, se proceda ceva mai democratic decât acum: se trăgea la sorţi. Mandatele fiind limitate în timp, fiecare cetăţean avea practic ghinionul să treacă prin toate funcţiile de conducere posibile. Spun "ghinion" pentru că obligaţiile erau multe, de la adunarea săptămânală din agora până la "cantonamente" de mai scurtă sau mai lungă durată. În vremea asta, afacerile erau conduse de femei sau de sclavi iar cei mai săraci dintre cetăţeni primeau un soi de indemnizaţie din bani publici. În schimb, fiecare cetăţean ştia foarte bine cum funcţionează mecanismele cetăţii şi, chiar desculţ, era animat de un spirit civic ce deriva din mândria că părerea lui contează. Pentru că fiecare vot în agora era, de fapt, un referendum.

Astăzi, arareori ni se cere părerea. Iar când ni se cere, arareori ştim despre ce e vorba. Iar când ştim despre ce-i vorba, ni se face lehamite. Iar când ni se face lehamite, ne uităm la televizor. De unde aflăm lucruri irelevante, dar interesante. De pildă, faptul că militarii români aflaţi în misiuni prin Irak, Afganistan şi fosta Iugoslavie au spus şi ei "DA pentru Europa" printr-un sistem de vot electronic.

Ei, vedeţi cum tehnologia face diferenţa? Oricât de avizată, părerea atenianului care lipsea din agora nu era luată în consideraţie, pe când acum, oricât de neavizată, părerea fiecăruia contează. Graţie tehnologiei!

Tot graţie tehnologiei (numite Internet), am avut posibilitatea să particip la o mică dezbatere privind tehnicile moderne de votare. Am aflat astfel nu numai păreri (cele mai multe avizate, şi nu doar din perspectiva tehnologiei) ci şi o serie de informaţii utile despre cum stă treaba prin alte părţi. Astfel, am aflat că în cantonul Geneva, unde 90% din voturi sunt exprimate prin poştă, un mecanism de e-voting funcţionează în cazul consultărilor plebiscitare (care sunt foarte dese, democraţia elveţiană fiind mai "directă" decât prin alte părţi). Toţi cetăţenii primesc din vreme nişte materiale pentru votare (printre care bănuiesc că se află şi ceva documentaţie privind obiectul votului, nu video-clipuri cu Andreea Marin) iar cei care optează pentru votul electronic trebuie să răzuiască un spaţiu de pe copertă (ca la loz în plic) pentru a afla parola care, împreună cu anul naşterii, va identifica votul şi va evita voturile duble. Se poate vota oricând, până la ora închiderii urnelor.

Frumos, nu-i aşa? Însă elveţienii îmi par lipsiţi de imaginaţie. Mă gândesc că n-ar fi greu de implementat şi nişte tombole electronice pentru cei ce votează. De asemenea, cred că prin supermarketuri ar putea fi trimişi funcţionari cu laptop-uri conectate wireless la Internet, pentru un vot rapid şi comod, la botul calului. Încă şi mai multe posibilităţi s-ar deschide dacă urmaşii lui Wilhelm Tell ar avea şansa de a beneficia de un sistem integrat care să cumuleze date cu caracter personal despre toţi cetăţenii. Cu ajutorul acestuia, pensionarii ar putea primi e-mail-uri prin care li se aduce la cunoştinţă că votul este o îndatorire cetăţenească şi o condiţie esenţială pentru a primi pensia la timp, ţăranii ar afla prin aceleaşi metode că subvenţiile...

Dar n-au nici imaginaţie, nici sistem integrat. Noi avem imaginaţie şi, prin grija guvernului (H.G. 952/14.08.2003), vom avea şi sistem integrat.

Cu riscul de a vă părea retrograd, vă mărturisesc că prefer metoda clasică. Fie şi doar ca să văd oamenii îmbrăcând hainele de duminica pentru a îndeplini - precum vechii atenieni în agora - un frumos ritual democratic.