Zilele trecute, o jurnalistă de la o revistă culturală s-a adresat unui
forum pe teme IT solicitând participanţilor opinii despre proiectele Ministerului
Educaţiei şi Cercetării (MEC) cu privire la informatizarea sistemului educaţional.
În speţă, era vorba despre sistemele informatice utilizate pentru centralizarea
rezultatelor examenului de capacitate şi repartizarea absolvenţilor în licee
pe baza opţiunilor.
Ca "supliment" (sau poate desert...) am fost întrebaţi ce părere
avem despre "faptul că la nivelul MEC (în speţă dl. Vasile Cotarţă, Director
General al Direcţiei de Informatizare) se crede că programa şcolară actuală
pentru licee este necorespunzătoare, limbajele Pascal şi C fiind depăşite,
atâta timp cât pe piaţă se cer MS SQL şi Oracle; dl. Vasile Cotarţă ar dori
ca în programa liceelor de informatică să fie introduse limbaje de programare
de tip obiect şi visual".
Grea problemă. Grea, nu pentru că n-aş avea răspunsuri, ci pentru că orice
răspuns trebuie să înceapă cu demolarea întrebării, care nu este decât o aglomerare
de confuzii.
Observaţia fundamentală este că nu mi se pare oportun să corelezi programa
şcolară la nivel de liceu cu o anumită tendinţă de pe piaţa muncii. Este adevărat
că joburile din domeniul bazelor de date sunt bine plătite dar... să fim serioşi.
Primul lucru pe care îl pretinde angajatorul este diploma universitară. Or,
în aceste condiţii, "corelarea" trebuie făcută pentru un orizont
de timp de aproape 10 ani. În domeniul informaticii asta este echivalent cu
o eternitate.
Pe de altă parte, afirmaţia că limbajele Pascal şi C sunt depăşite este cel
puţin discutabilă. Primul pas în învăţarea programării este algoritmica. Un
limbaj de programare este, în această etapă, pur şi simplu un accesoriu. Odată
ce am demontat corelarea cu piaţa muncii, nu ne rămâne decât să căutăm un
limbaj cât mai aproape de scopurile pedagogice vizate, iar limbajul Pascal
este o alegere perfectă, confirmată de o mulţime de şcoli din lumea largă.
Voi trece cu eleganţă peste amănuntul că marea majoritate a şcolilor din
România folosesc în mod ilegal compilatoarele de Pascal şi C şi voi aborda
problema dintr-un alt unghi: cine va preda minunatele limbaje obiectuale care
ar urma să fie introduse în programă? Are ministerul resursele pentru a specializa
profesorii în Smalltalk, sau Java, sau Python sau altceva? Mă cam îndoiesc...
Sugestia pe care am făcut-o într-un articol din PCReport a fost Oberon, mai
precis un dialect numit Component Pascal (vezi http://www.agora.ro/pcrep/pcrep91/04.shtml).
Cum caracteristica "visual" ţine mai degrabă de mediul de programare
decât de limbaje (da, ştiu, Visual Basic...) voi fluiera în biserică şi mă
voi întreba dacă într-adevăr este necesar ca toţi liceeni să înveţe programare?
Exceptându-i pe cei de la clasele de matematică-informatică, răspunsul mi
se pare evident: nu. În ceea ce-i priveşte pe elevii claselor de matematică-informatică... părerea mea este că ar trebui să fie o materie opţională. Din câte am putut să-mi dau seama, majoritatea elevilor (şi părinţilor) aleg aceste clase deoarece
sunt cele mai "tari" clase cu profil real şi nu pentru că e vorba
de informatică. Pur şi simplu nu există altă alegere. Pentru mulţi (sau, mă
rog, multe...) orele de programare reprezintă un chin inutil... Ceea ce vizează
majoritatea elevilor din aceste clase este învăţământul superior. Iar dacă
acesta va fi cu profil informatic, oricum vor lua totul de la început.
În fine, o confuzie învăluie şi poziţia d-lui Cotarţă. Direcţia pe care
o conduce în cadrul MEC este de informatizare, nu de informatică. Adică, dacă
bine înţeleg din titulatură, se ocupă de dotarea cu echipamente informatice,
cu infrastructura de comunicaţii, cu asigurarea softurilor specifice necesare
etc. Nu mă îndoiesc că este un om competent, dar funcţia sa nu are nici o
tangenţă cu elaborarea programelor şcolare, aşa că opiniile şi dorinţele sale
sunt, din punct de vedere oficial, egale cu ale mele.
Aşadar... despre ce era vorba?