Zilele trecute, o jurnalistă de la o revistă culturală s-a adresat unui forum pe teme IT solicitând participanţilor opinii despre proiectele Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC) cu privire la informatizarea sistemului educaţional. În speţă, era vorba despre sistemele informatice utilizate pentru centralizarea rezultatelor examenului de capacitate şi repartizarea absolvenţilor în licee pe baza opţiunilor.

Ca "supliment" (sau poate desert...) am fost întrebaţi ce părere avem despre "faptul că la nivelul MEC (în speţă dl. Vasile Cotarţă, Director General al Direcţiei de Informatizare) se crede că programa şcolară actuală pentru licee este necorespunzătoare, limbajele Pascal şi C fiind depăşite, atâta timp cât pe piaţă se cer MS SQL şi Oracle; dl. Vasile Cotarţă ar dori ca în programa liceelor de informatică să fie introduse limbaje de programare de tip obiect şi visual".

Grea problemă. Grea, nu pentru că n-aş avea răspunsuri, ci pentru că orice răspuns trebuie să înceapă cu demolarea întrebării, care nu este decât o aglomerare de confuzii.

Observaţia fundamentală este că nu mi se pare oportun să corelezi programa şcolară la nivel de liceu cu o anumită tendinţă de pe piaţa muncii. Este adevărat că joburile din domeniul bazelor de date sunt bine plătite dar... să fim serioşi. Primul lucru pe care îl pretinde angajatorul este diploma universitară. Or, în aceste condiţii, "corelarea" trebuie făcută pentru un orizont de timp de aproape 10 ani. În domeniul informaticii asta este echivalent cu o eternitate.

Pe de altă parte, afirmaţia că limbajele Pascal şi C sunt depăşite este cel puţin discutabilă. Primul pas în învăţarea programării este algoritmica. Un limbaj de programare este, în această etapă, pur şi simplu un accesoriu. Odată ce am demontat corelarea cu piaţa muncii, nu ne rămâne decât să căutăm un limbaj cât mai aproape de scopurile pedagogice vizate, iar limbajul Pascal este o alegere perfectă, confirmată de o mulţime de şcoli din lumea largă.

Voi trece cu eleganţă peste amănuntul că marea majoritate a şcolilor din România folosesc în mod ilegal compilatoarele de Pascal şi C şi voi aborda problema dintr-un alt unghi: cine va preda minunatele limbaje obiectuale care ar urma să fie introduse în programă? Are ministerul resursele pentru a specializa profesorii în Smalltalk, sau Java, sau Python sau altceva? Mă cam îndoiesc... Sugestia pe care am făcut-o într-un articol din PCReport a fost Oberon, mai precis un dialect numit Component Pascal (vezi http://www.agora.ro/pcrep/pcrep91/04.shtml).

Cum caracteristica "visual" ţine mai degrabă de mediul de programare decât de limbaje (da, ştiu, Visual Basic...) voi fluiera în biserică şi mă voi întreba dacă într-adevăr este necesar ca toţi liceeni să înveţe programare? Exceptându-i pe cei de la clasele de matematică-informatică, răspunsul mi se pare evident: nu. În ceea ce-i priveşte pe elevii claselor de matematică-informatică... părerea mea este că ar trebui să fie o materie opţională. Din câte am putut să-mi dau seama, majoritatea elevilor (şi părinţilor) aleg aceste clase deoarece sunt cele mai "tari" clase cu profil real şi nu pentru că e vorba de informatică. Pur şi simplu nu există altă alegere. Pentru mulţi (sau, mă rog, multe...) orele de programare reprezintă un chin inutil... Ceea ce vizează majoritatea elevilor din aceste clase este învăţământul superior. Iar dacă acesta va fi cu profil informatic, oricum vor lua totul de la început.

În fine, o confuzie învăluie şi poziţia d-lui Cotarţă. Direcţia pe care o conduce în cadrul MEC este de informatizare, nu de informatică. Adică, dacă bine înţeleg din titulatură, se ocupă de dotarea cu echipamente informatice, cu infrastructura de comunicaţii, cu asigurarea softurilor specifice necesare etc. Nu mă îndoiesc că este un om competent, dar funcţia sa nu are nici o tangenţă cu elaborarea programelor şcolare, aşa că opiniile şi dorinţele sale sunt, din punct de vedere oficial, egale cu ale mele.

Aşadar... despre ce era vorba?