Pe la sfârşitul lui aprilie am primit un e-mail care m-a surprins foarte. Venea de la Fabian Pascal, unul dintre cei mai reputaţi specialişti în domeniul bazelor de date. Nu din cartier, nu din judeţ, ci din lume! Desigur, măsura oricărei reputaţii este relativă, dar faptul că Fabian Pascal a lucrat împreună cu E.F. Codd şi Chris Date vorbeşte de la sine. Cu toate acestea, o bună parte din această reputaţie vine din faima sa de "rebel" (contrarian) în lumea bazelor de date şi a atitudinii sale foarte critice în privinţa tendinţelor tehnologice din acest domeniu, atitudine exprimată cât se poate de tranşant în articolele sale din Database Debunkings (www.dbdebunk.com) şi din rubrica Against the Grain de la SearchDatabase.com.

Pe scurt, domnul Pascal a căutat pe web ceva legat de domeniul bazelor de date în România, a găsit nişte articole de-ale mele despre data warehousing şi mi-a scris, cerându-mi să-i sugerez care ar fi posibilităţile de a vizita România - ţara sa natală - pentru a susţine conferinţe sau eventual cursuri. M-am simţit, desigur, flatat. Am trimis câteva zeci de mesaje, care la rândul lor au fost împrăştiate de destinatari până când, după o vreme, s-au conturat posibilităţile unei vizite în România. Dar lucrurile nu au mers uşor. Nu doar că în România a dispărut obişnuinţa conferinţelor publice - atât de gustate în perioada interbelică - dar chiar una dintre tendinţele criticate de Fabian Pascal în articolele sale şi-a făcut simţite efectele: scăderea interesului specialiştilor pentru fundamentele tehnologiei.

În cele din urmă, din toată întâmplarea au rezultat câteva lucruri concrete: un articol de Fabian Pascal a fost publicat în Net Report (www.netreport.ro/pcrep117/comentariu.shtml) şi câteva prelegeri au fost susţinute la Bucureşti şi Târgu Mureş. Una dintre acestea s-a desfăşurat, într-un cadru mai restrâns, chiar în redacţia revistei Net Report.

Dacă Fabian Pascal a vrut să contrarieze, atunci a reuşit pe deplin. Şi nu mă îndoiesc că a vrut, pentru că misiunea pe care şi-a asumat-o este tocmai de a demola miturile pe care o întreagă industrie le cultivă. Fiecare nouă versiune a unui produs este "revoluţionară", fiecare val tehnologic este un uriaş pas înainte. Oare? Furaţi de dinamica uluitoare a industriei informatice şi de discursul mirific al marketingului, uităm adesea să judecăm la rece fundamentele şi să punem în faţă - aşa cum raţionalismul ne-a învăţat - îndoiala. Opinia lui Fabian Pascal este că, cel puţin în domeniul bazelor de date, tehnologia este în regres iar "valurile tehnologice" sunt, cel mai adesea, asemănătoare valurilor modei.

Asemănătoare, dar nu identice. Asemănarea vine din faptul că modele tehnologice, asemenea celor vestimentare, au în spate raţiuni comerciale şi explicaţii sociologice. În fond, este vorba de o accelerare a învechirii produselor, cu scopul evident de a elibera piaţa pentru noi vânzări. Diferenţa este că posibilităţile utilizatorilor de tehnologie de a urma aceste valuri sunt limitate. Dacă tăietura reverului s-a demodat, va trebui să-mi cumpăr un alt costum. Dacă însă Larry Ellison ne spune că "tehnologia client-server a fost o greşeală", atunci lucrurile sunt ceva mai complicate. Va trebui să adoptăm o nouă tehnologie, să o învăţăm, să o înţelegem, aruncând-o pe cea veche la gunoi. Mereu. Până când vom obosi şi ne vom mulţumi să ne însuşim noul jargon (setul de buzzwords care însoţesc fiecare vogă). Iar odată acest prag trecut, ne vom pierde spiritul critic şi vom accepta fără împotrivire ceea industria ne oferă.

Să fie o uriaşă conspiraţie? Nu. Sau, mai degrabă, nu în mod explicit. E un fel de vrajă, din care nu ne putem rupe. Un vertij al noutăţii, care ne stârneşte adrenalina.

Ok, şi care ar fi soluţia? Fabian Pascal ne îndeamnă să ne întoarcem mereu la fundamente, să înţelegem foarte bine pe ce se bazează tehnologiile şi să apreciem lucrurile din această perspectivă. Bine, dar noi suntem practicieni, avem o problemă azi şi trebuie să o rezolvăm mâine, suntem prinşi într-un carusel al termenelor de predare şi al restricţiilor de tot felul. Trăim sub zodia compromisului...

*

Zilele trecute, un prieten m-a rugat să ţin în locul lui o prelegere despre managementul informaţiei în faţa unui auditoriu provenind din domeniul cultural. Timpul alocat acestei prelegeri - opt ore! - m-a speriat, dar scopul este nobil. Resimţim cu toţii lipsa managementului profesionist în domeniul cultural, iar prelegerea mea ar face parte dintr-un program mai amplu de perfecţionare în această direcţie. Şi, pe de altă parte... la ce sunt buni prietenii?

Adevărul este că nu prea mi-am exersat abilitatea de a mă adresa unui public care nu este de specialitate, aşa că mi-am pus serios problema tematicii. M-am interesat care ar fi domeniile de interes iar răspunsul a fost uluitor: e-commerce. Ei bine, iată-mă acum pe mine pus în situaţia de a demola mituri. O sarcină mult mai grea decât pare la prima vedere, dar pe care cineva trebuie să şi-o asume.

*

Am petrecut câteva zile agreabile cu Fabian Pascal. În seara dinaintea plecării, în faţa unui pahar de vin, am pus în cele din urmă întrebarea fatală: Şi totuşi, nu există nimic dincolo de modelul relaţional?

A râs. Ce poate să fie dincolo de matematici şi logica formală?