Ce legătură este între Mick Jagger şi viitorul industriei informatice la nivel mondial?

Răspunsul nu este chiar atât de simplu pe cât pare. La vremea când veţi citi aceste rânduri, o retrospectivă Rolling Stones (un dublu CD numit Forty Licks şi editat de Virgin Records) va fi deja pe piaţă. CD-ul va cuprinde şi patru piese noi, pe care - cu răbdare şi cu o conexiune bună la Internet - le veţi putea cu siguranţă descărca în format MP3. Vorbesc doar de acestea patru pentru că, dacă sunteţi fani adevăraţi, pe celelalte presupun că le aveţi deja.

EMI, proprietara casei Virgin Records, este a treia companie din lume în domeniul muzicii. Şi presimt că nu va fi entuziasmată de noua voastră achiziţie. Aşa cum nici Sony Music - proprietara casei Columbia - nu vă va felicita pentru că tocmai aţi "făcut rost" de The Rising, ultimul album al lui Bruce Springsteen. Ba chiar cred că ar face orice pentru a vă împiedica. Sau, ca să fiu cinstit până la capăt, pentru a ne împiedica.

Iar prin acest orice se înţelege totul, începând de la recursul la moralitate, trecând prin instanţele de judecată şi ajungând la mijloace tehnice. Iar marii moguli al divertismentului au puterea de influenţă şi forţa financiară pentru aceasta. Şi în plus, mai e şi o doză de disperare: întregul eşafodaj al acestui business e pe cale de a se dărâma.

Napster a fost doar începutul. RIAA (Recording Industry Association of America) estimează că cei 70 de milioane de utilizatori al serviciului i-au adus pierderi de 4 miliarde de dolari. Desigur, este vorba de pierderi potenţiale, pentru că nu e deloc sigur că cei care au descărcat un album ar fi cumpărat altfel CD-ul. RIAA a câştigat procesul iar Napster a devenit istorie, dar muzica nu a dispărut din Internet. Şi, după toate aparenţele, nu va dispărea niciodată. Problema este însă: de unde vor veni banii?

Vechiul "home taping is killing music" a devenit în epoca digitală "downloading is killing music", dar utilizatorii noilor reţele peer-to-peer care au luat locul Napster-ului nu par să simtă nici un sentiment de vinovăţie. De ce? Pentru că, pur şi simplu, nu prea par să realizeze că fac ceva ilegal. Sau, mă rog, e o ilegalitate minoră... Acceptabilă... La urma urmei, posturile de radio şi de televiziune ne oferă în permanenţă muzică, fără să ne ceară nici un ban. Ne-am obişnuit cu asta şi am ajuns să credem că ni se cuvine. Muzica e gratis. Atunci de ce să nu o descarc din Internet?

Aici însă trebuie să fac o mică precizare: nu e gratis. E pe bani. Şi chiar o plătim - în general fără să ne dăm seama - de fiecare dată când deschidem portofelul. Pentru că radiourile şi televiziunile cumpără muzica din bani obţinuţi din publicitate. Publicitate care intră în costuri şi, până la urmă, în preţuri.

Dacă recursul la morală nu are efect, calea legii pare şi ea înfundată, în ciuda unui lobby consistent pe lângă legislativul american. Deşi au repurtat câteva succese în justiţie (Napster, Listen4ever etc.), este prea scump chiar şi pentru giganţii media să lupte cu fiecare utilizator în parte.

Rămâne calea tehnică, iar industria IT este cât se poate de dornică să colaboreze. De ce? Pentru că "entertainment is the killer application" şi, în plus, companiile de software suferă alături de cele de media din pricina pirateriei. Nu e de mirare deci că iniţiativa cea mai în vogă porneşte de la Microsoft, care conlucrează cu Intel şi cu AMD într-un proiect numit Palladium. Foarte pe scurt, Palladium este o platformă hard-soft care asigură utilizarea unei zone de memorie criptată în mod unic cu o combinaţie de chei, dintre care una este furnizată de o componentă software numită Trusted Operating Root iar cealaltă de un coprocesor criptografic care conlucrează cu variante adaptate ale procesoarelor Pentium sau Athlon (amănunte la www.activewin.com/articles/2002/pd.shtml).

Dacă o asemenea platformă se va răspândi, am scăpa de viruşi, am avea siguranţa că datele noastre nu vor putea fi furate şi, desigur, va trebui să plătim pentru fiecare aplicaţie şi pentru fiecare secundă de divertisment.

Mick Jagger îşi va primi cenţii cuveniţi. Dar cu ce preţ... Politicile de securitate vor fi controlate de servere din Internet, iar calea spre abuzuri va fi larg deschisă (vezi www.cl.cam.ac.uk/~rja14/tcpa-faq.html). Căci aşa cum un MP3 pirat va putea fi interzis, aşa va putea fi interzis orice document şi orice software. Inclusiv cel liber.